FANTOMA DIN CREIER

Stârvul meu descărnat zace
Pe câmpia astrală.
Mă devorează un înger
Sălbatic, pogorât
Din al nouălea cer
Cu o navă spaţială.
Gândurile se mişcă
Apatic. Târziu le diger,
După noaptea fatală,
Când un fulger
Zănatic mă răpuse,
Extatic, fără îndoială.
Cu viscerele arse
Şi cartilajele roase,
M-am trezit pe o masă
Gelată, întinsă şi goală.
Cu inele desprinse,
Cu măduva scursă
Din coloana spinală.
Zăngănind sporadic
Din lanţurile nervoase,
Devin o fantomă ce geme,
Fără importanţă în aria vitală.
Informă, fluorescentă,
Apoasă, bântuind prin creier,
Pe culoare întunecoase.

© Mihaela Chitac 2013

INVAZIA GÂZELOR

Bâzdâganii cu antene,
În armuri cu viziere,
Planează pe metereze;
Dau târcoale, îndrăzneţe,
Cetatea s-o captureze.
Armii de gâze semeţe
La război pornesc alene
Peste câmp şi liziere,
Protejate de-adiere.
Bondarii de prin unghere
Urcă în elicoptere;
Se învârt după elice
Şi aruncă cu arşice.
Zburătoare în picaj
Cad zdrobite de pavaj;
Dar lăcustele auguste,
Înarmate până-n dinţi,
Se pregătesc de invazie,
Tropotind scoase din minţi.

© Mihaela Chitac 2013

CASTELUL DE NISIP

Noaptea topeşte-n zare
Conturul castelului de nisip,
Cu camere secrete,
Pentru relaxare,
Menit să dăinuie o vară,
O oră, o lună sau o seară.

Fascinat de lumina lunii de ceară
Orientându-se după far,
Policandrul nocturn,
E atras de valuri
Către un tărâm mai bun.

Ancorat de alge plutitoare
Cu odgoane şi frânghii,
Tremură, cutremură
Falduri argintii
Din pelerina poleită
Cu buzunare de melci azurii.

Acolo, peştii cei sihaştri,
Arlechini cu ochi albaştri,
Scoicile sidefii, meduzele,
Fragile balerine
Cu evantaie marine
Aşteaptă dimineaţa
Să înceapă cu toţii
Marea zbenguială.

Dar ce se-ntâmplă oare
Cu stelele de mare
Învăluite-n fum,
Când prinţul negru taciturn
Închide cerul verde
În temniţa din turn?

Când peştele cel mare
Înghite pe cel mic,
Nu-i de mirare, din castel
Nu mai rămâne aproape nimic.
Totul se clatină,
Se scurge pic cu pic.

© Mihaela Chitac 2013

MAGIA MARINĂ

Adoratele astre
Îţi cer să încerci
Magia marină
Cu globuri albastre,
Bune de agăţat
La cercei de cei
Ce încearcă să scape
Fără temei de cârcei
Contractaţi înot,
În năvalnice ape,
Reci pe sub coaste.
Mărgele de mărgean,
Mărginite cu stele
De mare, aduse de val
Şi lăsate stinghere…
Pandantive uşoare
Purtate de iasme
Brăţări circulare,
Colane solare
Cu mărgăritare
Inele de iele din basme
Cu pietre fantaste.

© Mihaela Chitac 2013

OGLINDA OVALĂ

Abis în absida străină şi goală,
Lentilă opacă, tulburare vizuală.
Pulsaţie lichidă, oglinda ovală,
Sub grindă răsfrânge volta ogivală.

Emoţie de vară, ceaţă selenară,
Aerul absoarbe orice îndoială.
Schimbare de mină, formă diafană,
Alegere vagă, obsesie vană.

Totul e permis. Dacă-ţi este scris,
Îţi aduce din vis pe alesul promis,
În noaptea de veghe prin lan de secară –
Iluzie virtuală, prezenţă bizară.

© Mihaela Chitac 2013

IARBA FIARELOR

Ca să fie invincibil
Pe tărâmul invizibil,
Iarba fiarelor s-o ţină
Sub limbă, la rădăcină.
Iarba n-are nicio vină.
Răsucindu-se şoldie,
Provoacă euforie.
Mânzul râde-atunci mânzeşte,
Iepurele, iepureşte.
Când urechea îşi ciuleşte,
Ochiu-n gură-ncremeneşte,
Limba, prinsă într-un cleşte,
Se despică belalie.
Iarba fiarelor pe glie
Sfarmă piatră şi vorbeşte.

© Mihaela Chitac 2013