CUIB DE SÂNI

Un cuib ascuns la mezanin

Adăpostea sâni clandestin.

Se complăceau într-un compleu

De șantung supracutaneu.

Se antrenau într-un antreu

Și aruncau mingi la fileu.

Mingi cu gurguie de vătuie

Și retractile moi țuguie…

Iar cuibul emana căldură

Ce aducea a sfârcuri arse.

Era cam multă tevatură

Pentru țesuturile false…

© Mihaela Chitac, 2016

NIMFĂ

Amantă vampă, soră de vampir…

Un zâmbet te seduce să o furi,

Te face să-ți ții viața într-un fir.

Prin sânge ți se scurge-n picături.

Încet, câte puțin, devii vampir…

Începi să bântui lumea și înduri

Damnată soartă, soartă de satir…

Mă mântui ca o umbră prin păduri,

O nimfă urmărită de-un satir…

Mă pierd în șerpuitele figuri.

Îmbrățișarea codrului e elixir.

Prin părul meu cu-împletituri,

Râvnit de fauni, trece un zefir…

© Mihaela Chitac, 2016

O PITIE

Vag detectez în falsul somn

Semne de premoniție.

Fermecătoarele nu dorm,

Nici eu n-am dispoziție.

În întuneric parcă-mi crește

Starea de ebuliție.

O pitie îmi proorocește,

Păcat că n-are dicție.

Mă vizitează un licorn,

Fără vreo interdicție.

Silabele în gând întorn,

Poetică adicție.

© Mihaela Chitac, 2016

INTARSIE

Eclipsă mimată-n

Sticlă afumată

Umbrită la colțuri,

Dispusă în țurțuri.

Înstelată gheață

Dis de dimineață

În magma striată

Recristalizată.

Umbră de dantelă,

Negură rebelă.

Flamă misterioasă-n

Țesătura groasă.

Dermă perforată,

În copci traforată,

Pirografiată,

Serigrafiată.

Cusută și strânsă,

Arsă și restrânsă,

Pradă unei farse

Închisă-n intarsie.

© Mihaela Chitac, 2016