UZUFRUCT

Un vierme, vechi aventurier,

Primise dreptul viager

Pe proprietatea altuia

De-a consuma ce uzita.

Se instalase pasager

În cartierul fructifer.

Într-o gutuie locuia,

Însă gutuia-l gâtuia.

Îi devenise prizonier.

Era un vierme efemer…

Din când în când ușor icnea

Și rumeguș expectora.

În interior, ca mobilier,

Avea dulapuri cu mâner,

Pentru odihnă, o sofa,

Dar nimenea nu-l vizita.

I-ar fi prins bine un spițer

Să-i recomande-un somnifer,

Să-l sfătuiască ce să ia,

Când atmosfera-l îneca.

Se izolase-ntr-un ungher.

În casă se simțea stingher,

Ședea închis și medita,

Fructul cărnos îl devora.

Îl sufoca deșeul menajer,

Voia să strige după manager,

Dar glasul nu-l mai ajuta.

Gutuia aspră-l strangula.

Se deslușise un mister,

Era un vierme efemer… 

© Mihaela Chitac, 2016