ZĂNATIC VÂRTEJ

prelinsa picătură din inima ta

în mine animă

tot ce pe tine te frustra

în joaca mea frustă

de-a v-ați ascunselea

prin rețeaua subterană

vetustă, îngustă

m-am insinuat pe un rost

sub perdeaua diafană

de rozuri carnale

în pături-petale

învelită am fost 

mi-am făcut loc

mi-am găsit adăpost

iubire-mplinită pe lujer de foc

când timpul s-a copt

cordonul tăiat

durerea viului

se va fi instalat

în sinea camerei suflu

insistent perpetuat

schimbul organic

se transferă lent

atavic puls vibrează

zănatic vrej

într-un vârtej prezent

© Mihaela Chițac, 2020

EN COMBAT

soldații de lemn

cad toți la un semn

jocul blestemat

azi a preschimbat

omul în neom

pomul în nepom

rărunchi în mănunchi

coate și genunchi

mutantul se-nfurie  

lovește cu furie

înfige pumnale

în pieptul ostașului

suferă-n tăcere

plămânul orașului...

motoarele huruie...

hurrur zurrur zdrump

inamicul volant

împrăștie-n vânt

izuri de covid

pe canale trimite

aer otrăvit

oraș combatant

inspiră, respiră

destin în desant

monstrul invizibil

fără nicio noimă

stârnește teroare  

pe-o arie enormă

creatura infamă

se bate, sucombă...

sunet hârșâit

hurrur zurrur zdrump

© Mihaela Chițac, 2020

PULBERE DE TINĂ

furnale în lumină

pădure diamantină

tină depusă – lest

ținut stigmatizat

de temeri întinat

în tine toate cresc...

legume, ierburi fine

sădite și plivite

din tină înfloresc...

uneltele întină

de teama uneltirii

de dor se ofilesc

în tihnă cern făină

mă spăl pe mâini de tină

pâinea o coc în țest...

mă macin în lumină

sunt pulbere de tină

din tină te hrănesc...

© Mihaela Chițac, 2020

UN SEMN

ca la un semn golem de lemn

scobit în trunchi până-n rărunchi

lipsit de chip, trupul sucit

s-a răsucit, s-a răzvrătit

de-un fulger straniu incitat

cu pasul greu a și pornit

în lung și-n lat, greoi și plat

cuprinsul a cutreierat

orbit de furie, damnat

în spasme și tremurături

pământul a cutremurat

și rănile au șiroit

țâșnind din mii de scobituri

în scoarța aspră-au năvălit

extraterestre creaturi...

© Mihaela Chițac, 2020

DAMNAȚI

părinți, copii, frați

prieteni damnați

condamnați la uitare

în spații de vină

sortați în surdină

stau cu toți ascunși

închiși în sertare

© Mihaela Chițac, 2020

VOIAJ

triaj impus de ecleraj

jalnică așteptare

vieți în gaj

mulțimea asediată de uitare

în emisfere craniene-nchise

consemnată 

pleacă în voiaj...

© Mihaela Chițac, 2020

VITRINA

locuiesc într-o vitrină așezată

pe strada principală, la vedere,

în care se reflectă gândurile pasagere

și pașii trecătorilor cu pofte efemere...

eu îi observ de la distanță

ei nu mă bagă-n seamă

duși de circumstanță...

locuința mea are o grădină pictată

pe geamul din spate

care înghite chipurile reflectate

ca să le pot privi oricum, oricând, oricât, 

pe săturate...

© Mihaela Chițac, 2020

VIVA LA VIDA

congeneri genitori

concitadini

conducători

colerici și sangvini

virați la dreapta spre viral

imperator și imperial

posibil într-un loc viran

semne, consemne

consemnări

prin viaduct configurări

mileniu van

molimă, val

pier virulent

virtuți de fier

un colț stingher

din steaua mea cu coadă

de pe cer

locuri de veci

paiațe seci

cumpărători de viață

de la piață...

© Mihaela Chițac, 2020

CO(R)VID...

un corb cobea o profețire

când croncănea corvid

peste oștire

crau-crau! corvidele îl aclamau

ca-ntr-un conclav

se adunau și perorau

își transmiteau păreri

despre un rău latent

vegheau și survolau

un hău preexistent

în aer corbii-și etalau

lucioase pene

negre-albăstrui

păsări eterne

vestitori obscuri

ce preziceau sfârșitul

timpului prezent

mesajul lor avertisment

era deja un leitmotiv

indus de un presentiment

instaurat fără motiv...

răul creștea – ins insipid

al vidului incongruent

se insinua un corcovid...

© Mihaela Chițac, 2020