Imn
Văzului,Văzutului vizibil
Din
spațiul declarat indivizibil
Unde
Vederea se-ngusta!
În
ochii hipnomorfi și grei
Acoperiți
de pleoapa grea
Ziua
Invaziei venea – ImnVăzia
Hip,
hip și Heil! În Văz Ura!
Măria
Sa Vodă vedea
Tot
ce scria în stele și citea.
În
van supușii îi cereau
Să
le explice mai pe șleau
Căci
rangul nu le permitea
Să
vadă tot ce se putea,
Dar
Vodă nu îi ajuta.
Nemulțumiți
se văicăreau
Și
cu pancarte protestau
Ah,
vai, ah, vai! îi auzea
Îi
auzea și nu-i vedea
Mai
bine le-ar fi dat otravă,
Că
otrăvit ochiu-i părea
Un
vid în creier îl oprea
Pe
individ să-i înțeleagă,
Relația
cu ei s-o dreagă.
Focul
lichid parcă-l orbea.
Când
văzul nu-l mai asculta
În
întuneric cugeta
Ah, văzul, zău, îi tot slăbea!
© Mihaela Chitac, 2016