Despre mine

Fotografia mea
Bucureşti, Romania
În pictură recompun iluzia realităţii, subordonându-mă fascinaţiei exercitate de reţelele construite de natură sau concepute de civilizaţiile umane, iar în literatură mă supun mecanismului limbajului specific naturii umane.

marți, 19 ianuarie 2021

HOMBRE

 




o umbră de Sombrero colțuroasă

mă urmărește insistentă

oprindu-mă când mă urnesc din casă

cu trena ei omniprezentă

umbrindu-mă Sombrero mă răsfață

sub umbra-i deasă permanentă

țesută de un vierme de mătasă

dintr-o gogoașă existentă

 


în ploaia caldă, lunecoasă

umbrela cu membrană transparentă

m-acoperă - peliculă vâscoasă

fibroasă, membranoasă, rezistentă   

umbra lui Hombre onctuoasă

iubindu-mă topindă mă cuprinde

dorindu-mă ardentă, voluptoasă

fără chibrituri mă aprinde

© Mihaela Chițac, 2021

luni, 18 ianuarie 2021

NOPȚILE ALBE...

la umbra umbrelor de fum

întinsă stau ascunsă-ntre capace

furnicile spre mine își fac drum

pătrund subtil sub carapace

îmi fură somnul să se joace

și mă furnică mii de ace

termitele mă dezgolesc

țesutul moale îl râvnesc

din calea lor încerc să mă feresc

armate de mandibule vorace

disciplinate-ncep să toace

îmi devorează carnea de pe oase

insectele se-nfruptă din torace

și însăși inima țintesc

furnicile terminatoare

se dovedesc triumfătoare

prin vene și artere forfotesc

nopțile albe le momesc...

© Mihaela Chițac, 2021

 

marți, 5 ianuarie 2021

UMBRAR

 

deși stăpâna șade sub umbrar

umbrela din dantelă alburie

primită de la un admirator în dar

o poartă numai din cochetărie...

 

un parasol cu clopot mare

întruchipând o palidă folie

obiect de recuzită și regie

pradă solară zilelor de vară...

 

lumina dușmănind dantela

dezvăluie secretul de iubire

iar umbra rochiei ce-i duce trena

o poartă către clevetire... 

 

urzite intrigi lasă urme

în luptele parasolare

umbra căzută se extinde

asupra damelor clevetitoare...  

© Mihaela Chițac, 2021

luni, 4 ianuarie 2021

BRO-CO-CROC

bro-co-croc! boii-de-baltă

lenevesc în apa caldă

noaptea cântă serenade

prințeselor de smaralde

 

brotacii le-aruncă nade

să le fure o ocheadă

personaje travestite

se ascund printre răchite

 

în cohorte de naiade

plutitoarele iscoade  

care se întrec în danțuri

îi prind pe broscoi în lațuri

 

încurcând mătasea broaștei

bro-co-croc! broaștele saltă

când orăcăie împroașcă

stropi de apă-n noaptea albă 

© Mihaela Chițac, 2021

sâmbătă, 2 ianuarie 2021

INIMĂ DE JAR

 

pe insulare țărmuri
sclipiri de scoică, alge
metale prețioase
pisate în mojar...
 
ard rugurile-aprinse
căldura lor trimite
izuri de mirodenii
în cele patru vânturi...
 
solii înalță fumuri
fumul se întreține
cu căpățâni de zahăr
și inimă de jar
 
creolele focoase
măsoară așteptarea
corăbiilor rare
prin ochi de chihlimbar...
 
neguțători adastă
vânzând plăceri deșarte
iluzii și nimicuri
aduse de departe...
 
parfumul de santal
plutește-n încăperea
cu-aromă orientală
și mărfuri de bazar...

© Mihaela Chițac, 2021