la umbra umbrelor de fum
întinsă stau ascunsă-ntre capace
furnicile spre mine își fac drum
pătrund subtil sub carapace
îmi fură somnul să se joace
și mă furnică mii de ace
termitele mă dezgolesc
țesutul moale îl râvnesc
din calea lor încerc să mă feresc
armate de mandibule vorace
disciplinate-ncep să toace
îmi devorează carnea de pe oase
insectele se-nfruptă din torace
și însăși inima țintesc
furnicile terminatoare
se dovedesc triumfătoare
prin vene și artere forfotesc
nopțile albe le momesc...
© Mihaela Chițac, 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu