cheia visului: ianuarie 2019

luni, 28 ianuarie 2019

FANTEZIE DE IARNĂ

hârzoabe dantelate

din țurțuri crenelați

pe frânghii de mătase

încremenite brațe

de policandre sparte

iscând sclipiri deșarte

ca niște pandantive

iluzii colective

cochetării savante

pentru serbări galante

mult prea elaborate

de-o vanitoasă fire

deșartă fantezie

a unei minți de damă

într-un decor de iarnă

duminică, 27 ianuarie 2019

MEDALION

eșantion

de viață tumultoasă

pisată în mojar

de un pistil

medalion

de măduvă vâscoasă

dragon

hrănit cu jar

de-un vrăjitor abil

setos de sânge

uneori

balaurul

ce dă fiori

devine pașnic și docil

când întâlnește

genul feminin

ÎNFRÂNGERE

în frăție cu omul

se măsoară pomul

frângere - înfrângere

baleiere eternă

fragede cununi

în balans purtate

traversează spații

mistice genuni

copacul se zbate

seva îi îngheață

cu dușmanul ascuns

luptă pentru viață

iar se încordează

în final cedează

steaua i-a apus

mijlocul i-e frânt

trupul său răpus

e înfrânt de vânt

în jocul zălud

strivit pe pământ

rupt de greutatea

lacrimii prelinse

joi, 24 ianuarie 2019

GÂNDURI CRESCUTE-N PĂR

gânduri răsar

în părul încâlcit

sticleți și vrăbii ciripesc

își fac de cap

îmi țes cosițe

cu împletituri

le fac și le desfac

poeme păsărești

în fiecare zi se nasc

din firele de păr

lipite cu clei și pap

un cuib imens

ascuns sub pălărie

pe care falnic

păsările-l construiesc

adăpostește păsări aiurite

claia rebelă

se scutură de gânduri

precum copacul

de frunzele purtate

de-un vânt iute

eu simt, resimt, presimt

cum frunza are limb

mă-nalț pe un nimb

în păr îmi adastă

lumina sihastră

miercuri, 23 ianuarie 2019

PEISAJ SURREALIST

pupe închise în pupile

eliberând efemeride

cuvânt dospit în sipet

dincolo de zid

trezită conștiința colectiv

șuier de fluier

nervul ațipit

tresare-n somn

zvâcnind intempestiv

scânteie scăpărată fără vină

lacrima lunii de cleștar

cu inima sorbită din pahar

lumina lunii ninsă

de vârcolaci atinsă

prea-plină cade grea

CARCASĂ

car o carcasă după mine

o cazemată de țestoasă

iar excrescența de ivoriu

cu ivăr greu se-închide-n sine

șanțul de apă împrejur

puntea spre lume ridicată

turnul de fildeș mă ferește

de intruziunea imediată

resimt iluzia că merg

deși mă simt împiedicată

HAZARD

ovale sau lanceolate

frunzele cad

pe caldarâm

e un hazard

câte rămân

și câte ard

într-un foc bun

câte dispar în vâlvătaie

și câte îngheață tun

rotunde frunze

se desprind

zimțate frunze

se aprind

la revedere

rămas bun

© Mihaela Chițac, 2019

marți, 22 ianuarie 2019

PEPITE

râul rămuros

cu brațe sucite

adună-n copaie

maldăr de pepite

sclipitoare droaie

lucitoare ploaie

tărâmul lemnos

meandre răsucite

devorează maluri

capătă în plauri

puteri înzecite

VAMĂ

fața înfășurată

în năframă

e iarnă iar

și cerul cere vamă

vamă de vise

interzise

fram, urs polar

trăiește-n paradise

freamăt de iarnă

fiare hăituite

cornul provoacă larmă

zăpada scânteiază

în forme dăltuite

de-o mână înghețată

codrul aduce jertfă

depune albă jerbă

în straturi circumscrise

vânatul se ascunde

în vizuini închise

curând

un foc infam

topește neaua-n palmă

iar primăvara

verde salbă

la gâtul verii

își atârnă mieii

luni, 21 ianuarie 2019

DE TOAMNĂ

maramă de aramă

îmbracă toamna

roșcate inflexiuni

aruncă blana

vulpilor ucise

abandonată arma

zace ruginită

alura rece

privirea rătăcită

străpunge diorama

despădurește dealul

dezgolește coama

a gol sună pădurea

umbroasă de foioase

frigul destramă trama

rupe armătura

vântură vântul

frunzele-înfoiate

însămânțează

patima și ura

ORBITOR

septentrionale serpentine

săpate-n munte

culmi divine

în zbor de pasăre sinuos

cu ochi opalescent seros

scrutez din înălțimi

de sus în jos

lucruri mărunte

infantile

straniu mărite

prin lentile

călătorind către niciunde

lunecător spre mii de puncte

albul zăpezii orbitor

razant perete de lumină

ferestrele deschise dor

țintesc o pradă ebenină

de la-nălțime salt amețitor

pe aripi de condor cobor

CASCADĂ

înspumate ape

fete certărețe

varsă din urcioare

de pe stânci semețe

gâlgâieli de râset

se-ntrec în cascadă

șuvoaie lichide

curg în cavalcadă

toarnă în neștire

apa lor din vadră

de a lor menire

fac râzând paradă

stropind cu candoare

fără ostenire

iscă în vâltoare

certuri de iubire