TALAMUS

viermuiesc în ghindă

roadă-nghesuindă

sub grindă mă-ntind

gândind mă destind

plafonu-i prea scund

adorm vrând-nevrând

în patul îngust

vremelnic, vetust...

creierul avid

inspiră lichid

îmi usuc la cască

talamusul – iască

substanța vitală

pe-o pernă ovală

un burete sadea

modelat în saltea

materia flască

ascunsă sub mască

aprinde un led

sub cască - umed

transpirația rece

ceva se petrece

sapă sub capac

ideile-n cap

unelte subtile

tir de proiectile

pisând în mojar

fructul de stejar

©Mihaela Chițac, 2021

DE UNDE

 

de unde, de ne-unde

o zână eremită

undită în neunde

în unde-și oglindise

privirea țintuită

de-o vrajă împietrită

oglinda spune multe

atenție ațintită

spre ciobul de sub grindă...

prințesa nenumită

s-adoarmă e ursită

lividă, istovită

murită, adormită

trezită și nuntită

de prințul ei de ghindă...

© Mihaela Chițac, 2021

PLASTIC

 

talente etalate

expunere bizară

într-un limbaj simbolic

înnobilat semantic

o plastică expresie

în ramele de plastic...

formă de viață rară

a operei de artă

în mediul ei fantastic

poemul gospodinei

mânate de mânie

întins ca un elastic

închis într-o chilie

cochilie de plastic

o veșnică angoasă

în ambalajul casnic...

© Mihaela Chițac, 2021

ÎNTRE LUMI

cu viziera pusă

văzul vizează visul

exaltat de lumină

accident iminent

fără martori sau vină

la ieșirea din ou

ciocănind insistent un perete

lipsit permanent de ecou

am bătut cu ciocanul

am desfăcut pe îndelete

ambalajul cu ciocul

coaja s-a desprins

felinarul e-aprins

m-am furișat tip-til

pe fereastra întredeschisă

rămânând agățată între lumi

între viață și vis

până când am fost expulzată

definitiv din Paradis

atunci am zărit la lumina lunii

luându-se la bătaie

fără motiv căpcăunii...

© Mihaela Chițac, 2021

 

CAMERA LUI MOLLY

cochilia cochetă

cu sclipiri de perlă

în spuma mării vălurite

doarme pe-a ei pernă

exersând nemișcarea

în pântecele unui chit

eliberată clandestin

înainte de răsărit...

apatia se naște în pat

ascunsă într-un pliu de intestin

cu reflexe stranii de agat

la țărm îi eșuează

trupul adormit...

redoarea desface uitarea

sentimentul hibrid

absoarbe totul

soarbe din putere

calciu, siliciu, risipit nisip

recompunând  

castelul din nimic...

hăul oceanic infinit

din scoică mușcă

provocând durere

pe caneluri se scurge

carnea de moluscă

parfum de fum

în vântul ce adie

adio apatie, mare moartă vie

în camera lui Molly

whiskey in a jar

un cântec pune-o inimă pe jar...

© Mihaela Chițac, 2021

APATIE

 

stare volatilă

apatie de pat

afișată confuz

de scheletul uzat

cu un umăr căzut

într-un colț repudiat

capul între umeri

scalpul pare luat

pe latul tăbliei

în unghiuri tăiat

raportat la spațiu

și iluminat...

lumină de veghe

trunchiul decupat

cărți pe noptieră

tapetul pătat

tavanul coboară

patefonu-i spart

pâlnia emite

mesajul damnat

un capot de damă

aruncat pe pat

susține apatic

trupul resemnat...

© Mihaela Chițac, 2021