AN NOU

aud bătăi înfundate în peretele exterior

al blocului de carne în care locuiesc cu chirie

un timp viitor increat așteaptă să-l întâmpin

subțiind pojghița de humă a zidului artificial

și să-l eliberez în spațiul meu deja strâmtorat

să arunc și ultimele coji ale oului

pe care l-am incubat la temperatura optimă

să-i dau drumul să zboare pe fereastră

în câteva ore să-l înlocuiesc cu acela

care îmi bate în poartă mai viguros

pe care să-l hrănesc cu energie creatoare

încă vreo 360 de zile pământene

cu sevă de hârtie, zeamă de culoare

și ceaiuri cu esențe aromate

în funcție de dispoziția necesară

să-l trăiesc...

© Mihaela Chițac, 2022

 

NOVA

 

supernove nu găsești oriunde

și nu au tatuat vreun număr

de identificare pe umăr

deși sunt încolonate ca la paradă

și fac figurație pe cer, nu pe stradă

strălucesc mai tare când are cine să le vadă

se lansează-n spațiu stele fără nume

nebuloase brune într-un fel de bule

nu se amestecă între ele niciodată

unele se numără după renume

celelalte sunt nenumărate

din trupul eteric se mai naște-o divă

apariție rară, teatru de revistă

ca un vis de vară – o Nova artistă

© Mihaela Chițac, 2022

VIS PE TERRA

 

viață, mare vis tainic tăinuit pe Terra

pe care l-a prevestit Himera

toți își doresc s-ajungă pe Pământ

oamenii fac ce li s-a prezis

în căutarea unui Paradis

ei se grăbesc să intre în abis

printr-un culoar direct cu mama Geea

care-i vrăjește și îi plămădește

într-un cuib de dragoste oarbă

tremurândă, înfiorată, vibrând toată

îi modelează din carne și oase

bărbat și femeie, îi place să se joace

inspirată de cântecul celui ce o inspiră fatal

le închide focul tainic în inimă c-o fărâmă de jar

le-absoarbe spiritul vibrant

într-un trup de argilă

pe care-l naște în întuneric sau pe lumină

când se vor trezi, vor descoperi pe rând

că totul este clădit din oasele lor pe Pământ...

© Mihaela Chițac, 2022

CLING

 

gând străluminat

de săgeata luminii

transpare în tine

transpus în cuvinte

lumina-i divină

abia perceptibilă-n minte

palidă, transparentă  

ea trece prin tină

se scurge de vină

însetată, uscată

ca după asceză

revine și urcă-n viteză

se prinde de tine Cling

o scenă de taină, natală

un fapt de rutină

devine lumină

© Mihaela Chițac, 2022

CEAȚĂ

levitez în stratosferă la viteză molcomă

constantă, monotonă
temporizez înălțarea în raport cu gravitația
supusă exaltării fac furori, mă expun tentației
gravitez în jurul planetei albastre
devin satelit natural distanța crește

sentimentul dezrădăcinării exponențial
mă precipit într-o nouă stare de agregare
agreez gradul de strălucire al particulelor de ceață
acopăr pomii cu o perdea de fum

pentru întreținerea atmosferei gregare
negura deasă amplifică durata izolării selenare
iluzia grandioasă a inconsistenței

în voluptatea disipării... 

© Mihaela Chițac, 2022