aud bătăi înfundate în peretele exterior
al blocului de carne în care locuiesc cu chirie
un timp viitor increat așteaptă să-l întâmpin
subțiind pojghița de humă a zidului artificial
și să-l eliberez în spațiul meu deja strâmtorat
să arunc și ultimele coji ale oului
pe care l-am incubat la temperatura optimă
să-i dau drumul să zboare pe fereastră
în câteva ore să-l înlocuiesc cu acela
care îmi bate în poartă mai viguros
pe care să-l hrănesc cu energie creatoare
încă vreo 360 de zile pământene
cu sevă de hârtie, zeamă de culoare
și ceaiuri cu esențe aromate
în funcție de dispoziția necesară
să-l trăiesc...
© Mihaela Chițac, 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu