SPIRITUL FIERULUI...

 

o fierătanie stranie

răsuflă sub velință

la capul patului de fier

un duh orfevru înfierează

spiritul fierului lucrează

suflă în foale, bate-n oale

sparge ciocane în urechi

împarte cetele-n perechi

îngeri și demoni, heruvimi și fiare

rotițe puse în mișcare

saltul saltelei sincopat

ridică așternutul de pe pat

încins de suflul fierului fierbinte

carul de luptă merge înainte

în vârful degetelor crispate

inima patului se zbate

arcuri topite în furnale

intră-n convulsii minerale

falangele se repliază atacând

fiara se răsucește-n pat gemând

exală pulbere feroasă

o picătură de fernet –

sângele fiarei picurând...

© Mihaela Chițac, 2020

ÎNTRE PĂMÂNT ȘI CER

locuiesc pasager

într-o piramidă de piatră

fortăreață fortificată

osificată, anchilozată...

la piept ascund un mic hanger

patul mi-e platoșă de piatră

am inima pietrificată

o stranie excrescență plată...

scoică fosilizată

înfășurată-n pânză

cu vechiul meu cearșaf

în sarcofag de piatră...

capacul de granit

ca pe un eremit

mă-nchide auster

cu trupul ferecat...

în tainicul iatac

ferestre obturate

cuprinse de mister

în conul ce-mi conferă

statutul aferat

trupul meu cataleptic

rămâne suspendat

de firul efemer

precum un scarabeu

între pământ și cer... 

© Mihaela Chițac, 2020

STĂPÂNA VĂZDUHULUI

 

rotată creasta păsării văzduhului

stăpâna cer(c)ului ce face jocurile

rotindu-se deasupra zărilor

asemeni soartei urmărește

copilul nenăscut ursește

ochește ținta-n faptul zorilor

clonțul ei taie și moșește

cordonul îi separă

de cea care-l nutrește

îl lasă pradă umbrei

apoi îl dă văzduhului...

 

zimțată roata ornicului

măsoară clipele lumește

mecanic sfera lumii învârtește

în axul terrei și-n jurul astrului

ce luminează și-ncălzește...

 

cercul ei crește și descrește

săpând în scoarță semne

simboluri și însemne

magma fierbinte șlefuiește

prin ooliți se înmulțește... 

© Mihaela Chițac, 2020

PARFUM...

 

oceanul forfotind de nori

emană pe uscat vapori

suflă în pupa vânturi ce aduc

pe punte vaporoase rochii

vapoarele pe călători îi duc

spre destinații cu parfum exotic...

 

prin trompe fluturii extrag în zbor

esențe aromatice din flori

vechi parfumieri aventurieri

combină stropii în eter

uleiuri esențiale, sori

pigmenți din pigmentatele culori...

 

păsări înoată în văzduh

adâncul colcăie de pește

lumina vine de la duh

parfum în jarul ce mocnește 

lemn de santal aprinde visul

fum de tămâie – paradisul...

© Mihaela Chițac, 2020

PRADA...

cu renii te-nsoțești...

gonind spre cercul arctic

mă urmărești prin tundră

în ziua cea mai lungă

din mușchi, licheni de stâncă

îmi faci culcuș la umbră

precum un lup sălbatic

cu colții muști din mine

prada ți se cuvine...

cu ierburi tari mă-ncingi

cu florile mă ningi

în centrul meu polar

vara revine...  

© Mihaela Chițac, 2020

ÎNRÂURIRE

cu norii mă înnourezi

cu roua mă înrourezi

cu râurile mă înrâurești

cu aburii mă aburești

burnița bură burnițează

aerul ud se condensează

în stropi de-argint în vasul meu

argintul cântărește greu... 

din tine pletele curg râuri

apele tale cresc în juru-mi

undele lor mă istovesc

inundă, mă înrâuresc...

© Mihaela Chițac, 2020

PUZZLE

 

uneori, bâjbâind în ceață

prin sita timpului deasă

conturul meu se dublează

îți pare că din mine răsar

apar, dispar, iar reapar  

bucăți disparate

ochi, buze, mădulare, coaste

plutesc în imponderabilitate

părțile trupului meu

cândva inventariate

(pe lista ta trebuie că le-aveai pe toate)

se complac în stranie ubicuitate

urechea, cartilajul bun de ros

o unghie de la picioare, roz...

te chem cu glas somnambulesc

în visul tău să mă-ntregesc

să te prefaci că mă găsești

bucăți de puzzle să lipești

unindu-le conturul cu o rază

în mintea ta mă recrează...

© Mihaela Chițac, 2020

EXOTIC VIS

 

exotic vis în luxuriant decor

cu insule intacte de amor

cocote cocoțate-n cocotieri

cu palme deghizate-n palmieri

 

aplatizate și sticloase

plajele – trupuri albinoase

solzoase de reptile lente

arbuști cu frunze suculente

cameleonice făpturi

în luxuriantele păduri

 

dorințele dictate de carnal

hălăduiesc în spațiul vegetal

solide fălci de carnivore

sfâșie hălci de erbivore

 

se risipesc în patru zări

afrodiziacele duhori

lărgite fremătânde nări

i-adulmecă pe prădători...

© Mihaela Chițac, 2020

SECRETUL

 

                                                      ținut sub obroc, izolat și stingher

secretu-i păzit de-un creier Cerber

sever și acerb într-un secreter...

 

sertar destinat gândului lejer

ușor înclinat către erezii...

conținutul calp plin de fantezii

stăruie în cap... trebuie aflat

cercetat discret și disimulat...

 

a trimis scrisoarea secretara sigur

secretos complice într-un timp nesigur

secretul de viciu, supliciu, desigur...

 

dulapul secret, penetrat ilicit,

în ochi de furnir, șarpe răsucit

burghiu indiscret, întins telescopic

furnizând avid ochiului ciclopic

tot mai abitir secretul utopic...

 

detaliul privit de-un for provizoriu

reconstituie vag planul iluzoriu...

© Mihaela Chițac, 2020

PĂPUȘA...

 

în mansarda casei

uitate sub stele

cufărul din piele

tivit cu vergele

țilindru, mărgele

fleacuri, bagatele...

 

păpușa de sânge

în brațe-o poți frânge

prin spații vetuste

cotloane înguste

pe scara-n spirală

în atic - sfială...

 

să-i oferi ofrandă

cearșaf de olandă

rochie de frondă

pentru forma-i rondă

cuvertura moale

trandafiri - petale

 

lumină obscură

un disc pe măsură

patefon demodat

într-un pod uitat

plase și dantele

pălării, umbrele...

 

păpușa de ceară

figură bizară

lasă-n urmă trombă

inflexiuni de ambră

o umbră enormă

ascunsă-n sombrero...

© Mihaela Chițac, 2020

PAP-ȘU-A

 

încălțat de un garson

un șoșon joacă șotron

cu perechea lui sincron

pap-șu-a la microfon

șa-ba-da șarm de șanson

 

ssst! ssst! ssst! e un mister

cauciucul auster

unei ghete partener

flirtează cu-n polimer

în chimie efemer

 

ska-soo-soo! șoșon uscat

cu o cizmă a dansat

pasional pân-a crăpat

talpa i s-a corugat

mare ceartă a iscat

 

un pantof cu bot pătrat

pau-pau-pau! a-nlăturat

șoșonul sofisticat

fiindcă dansul i-a furat

l-a-mpușcat și l-a pișcat

 

șu-bi-du! șoșonul șui

susură povestea lui

se-nțepase într-un cui

și-a plecat șontâc hai-hui

ska-soo-soo! șoșonul nu-i...

© Mihaela Chițac, 2020

URZIRE

striga strigă Luna

ursita urzire

în codri răsună

hăulit hulit

urlet de orgie

pe văi vârcolaci

bântuie-n vecie

stafii, pricolici

stăpâni pe magie

strigoii petrec

în lupi se prefac

colții își înfig

în trup costeliv

vrăjile desfac

doar pe lună plină

fața Lunii-i suptă

larmă și urgie

chiote de luptă

lupii se întrec

în chelălăit

cap de câne lup

căpcăunii duc

se duc pe pustii

în ore târzii

© Mihaela Chițac, 2020

INIMA-ANIMAL

în mine inima

este un animal

hăituit, rătăcit

în trup nedorit

se zbate cât poate

prin vasele toate

santinelă trează

când se insinuează

ființa-mi străbate

în pieptul meu bate

cu toată puterea

încearcă durerea

trece prin artere

vene și caverne

unde oscilează

și se resemnează...

 

inima visează

din impuls pulsează

explorând senzații

trimite vibrații

unde pasionale

spre câmpuri astrale...

© Mihaela Chițac, 2020

ȘOSETE DE ZĂPADĂ

pleavă suflată printr-o țeavă

din stelele ce stau să cadă

praf de substanță albă adunat

peste orașul înghețat

de-un uriaș revendicat

 

imaculată pulbere de nea

șosete de zăpadă pe șosea

un uriaș de pluș umblă pâș-pâș

surprins fără șoșoni pe stradă

prin sos vâscos, târâș-grăpiș

pare că se retrage-n grabă...

 

șosele confiscate pe furiș

de stări de agregare provizorii

urme de pași de uriași-pitici

căzute pradă sigură ninsorii

pene și fulgi de păsări iluzorii

© Mihaela Chițac, 2020

MULAJ DE EXPRESIE

cavernele osoase

din care cresc țepoase

sprâncene indigene

adăpostesc hangere,

luciri în ochi, pepite

sub gene adumbrite,

iar nările mieroase

intrânduri aburoase

și cute răsucite

în piele adormite

visează să se-ntindă

pe lespezi de mătase

o rază să le prindă...

chipuri ascunse-n case

în izolare riscă

să-și piardă-nfățișarea

când, palidă, ninsoarea

se-așterne pe contururi

ființele își schimbă

tiparele de-a pururi...

fața-i acoperită

parcă ceva se mișcă

sub folia lipită...

se năruie mulajul

expresiei faciale

stricând eșafodajul... 

© Mihaela Chițac, 2020

OCHI DE APĂ, OCHI DE CER...

 

prin magic ochi de apă

apa formează unde

fantastice secunde

din apă se adapă

 

la gura văii mute

gata să te predai

hăului lunecos

tu te oprești și stai

 

ceri buzelor să treacă

de marginea avidă

vârtejul să te-nghită

în cercul licoros...

 

cu licoroase unde

iscate-n cristalin

ochiul de cer senin

ar vrea să te inunde...

© Mihaela Chițac, 2020

TEMPO

atunci când vine timpul

se cerne anotimpul

auzul omenirii

păstrează temporar

tempoul temporal

în simfonia firii

 

timpanele dau tonul

ciocanul bate gongul

toba-i ține isonul

să se audă sonul

ciocanele mentale

lovesc în nicovale

 

aud cum trece timpul

prin sita siderală

pedeștrii merg agale

în scări stau călărașii

pe cai se-ntrec cu timpul

și oștile astrale

 

se joacă-n grabă o idilă

între o scoică și un melc

în vânzoleala nautilă

victoria vieții prevestesc

cilii vibrează în urechi

dansează dansuri pe perechi

© Mihaela Chițac, 2020

PRIN OLIMP

prin creier trec trasee-ntortocheate

abandonate după folosință

cordoane sidefate spiralate 

vehicule conduse cu știință 

glisează pe volutele trasate 

transportă spori spre conștiință... 

adesea, când mă plimb prin labirint 

ideile plutesc pe-un nimb 

mă poticnesc de-o gâlmă prin olimp 

acolo unde nu există timp... 

zeii sălășluiesc în gând 

lumina se reflectă alergând

coboară, urcă panta cu emfază 

poeții se agață de o rază 

taie și șlefuiesc odoare sfinte 

pe care le transformă în cuvinte... 

magic vulcan – erupție de idei 

stinsă cu-n extinctor, fără temei, 

de-un pompier galactic care stă de pază 

să nu se-ncingă circuitele de bază... 

© Mihaela Chițac, 2020

OGLINZI DEȘARTE

un ghem de oglindiri  

mi se reflectă-n cap... 

clipe de-nchipuiri 

dosite prin dulap 

dendritele își întind ițele...

asemeni păsărilor țesător 

îmi împodobesc cuibul după voia lor... 

croșetează cu iglițele pasmanterii, dantele 

umbrele colorate, veșminte de femeie 

puțin cam demodate... 

e agitație mare pe aici 

roiesc în mușuroi furnici 

furnicături prin neuroni 

femeile schimbă ioni... 

ademenite de vreun fante, 

aleg culoarele vibrante... 

se-admiră în oglinzi deșarte, 

ascultă bârfe, obsesive șoapte 

țes intrigi și lansează câte-un zvon 

rețeaua e brăzdată de axoni... 

© Mihaela Chițac, 2020

SPIRIT DE LUP

   spiritul omului trăiește-n lup

   tatăl pădurii carpatine

   lupoaica ocrotește odraslele capitoline...       apostolul blagoslovește 

   prin zapisul zeiesc 

   eterna românie 

   trupu-i pecetluiește 

   cu dragoste de glie 

   lăsând urmașilor 

   drept moștenire 

   un nume și o limbă 

   slăvite-n veșnicie 

   

   © Mihaela Chițac, 2020