abandonate după folosință
cordoane sidefate spiralate
vehicule conduse cu știință
glisează pe volutele trasate
transportă spori spre conștiință...
adesea, când mă plimb prin labirint
ideile plutesc pe-un nimb
mă poticnesc de-o gâlmă prin olimp
acolo unde nu există timp...
zeii sălășluiesc în gând
lumina se reflectă alergând
coboară, urcă panta cu emfază
poeții se agață de o rază
taie și șlefuiesc odoare sfinte
pe care le transformă în cuvinte...
magic vulcan – erupție de idei
stinsă cu-n extinctor, fără temei,
de-un pompier galactic care stă de pază
să nu se-ncingă circuitele de bază...
© Mihaela Chițac, 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu