Despre mine

Fotografia mea
Bucureşti, Romania
În pictură recompun iluzia realităţii, subordonându-mă fascinaţiei exercitate de reţelele construite de natură sau concepute de civilizaţiile umane, iar în literatură mă supun mecanismului limbajului specific naturii umane.

marți, 19 februarie 2013

COSMOS DE FEMEIE

Cosmetica-i o damă ce reclamă
Distinsă consumaţie;
Făptura feminină, curtezană,
Îi datorează adoraţie de fană.
Forţă erotică, manual de mimică
Şi etică secretă, pariziană.
Estetică mimetică, eclectică.
O apariţie diafană, amestec de aromă
De roză indiană şi iasomie egipteană.
În compensaţie, îi oferă graţie.
Desface ridurile, umple pliurile;
O cremă onctuoasă, grasă,
Se-ntinde pe gât, pe faţă
Şi pe decolteu, ca o membrană.
Cosmetica e cosmos de femeie vană.
Întoarce buzunarele pe dos
Şi coase geană lângă geană,
Le dă apoi cu mascara,
Cu o mişcare magică
De pelvis arcuit, de sus în jos,
Să fie dese, lungi, formate
Din fire răsucite pe andrea.
Surpriza vine dacă tragi de-un fir…
Căci ochiurile fine, suflate de zefir,
Desfiră imediat urzeala rea…


© Mihaela Chitac 2013

sâmbătă, 16 februarie 2013

AROGANŢA

Omidă păroasă, gutuie prăfoasă;
Zarzăre pietroasă, membrană pieloasă.
Marmeladă clară, plină, onctuoasă,
Lunecând mieroasă pe pâinea de casă;
Efervescentă curgere verzuie,
Recrudescenţă de oranj şi ambră;
Dulce-acrişoară tentă de naramză,
Zemoasă, zglobie, uşor amăruie;
Adulmec, respir inconstanţa
Vibraţiei apoase din organza,
În scoarţa-i de mătase, aroganţa!

© Mihaela Chitac 2013

joi, 14 februarie 2013

PRIN GRĂDINA EVEI

Eva e vanitatea fără vină
Într-o poveste care va să vină.
Eva e evadare în evanescenţă,
Ce se-mplineşte karmic prin prezenţă.
E van să-ţi tremure un evantai,
Într-o grădină din serai,
Să-ţi faci răcoare când ţi-e cald,
Veşmintele să le arunci
Cu gesturi molcome şi îndelungi;
În van să stai întinsă pe divan
Şi pielea nudă s-o ascunzi,
În aşteptare, după paravan.

© Mihaela Chitac 2013

miercuri, 13 februarie 2013

SEDUCŢIE

Trup în levitaţie,
În costum de graţie.
Veşmânt de seducţie,
Pândit de abducţie.
Puse în mişcare,
Tertipuri uşoare.
Îmi arde-o arteră,
Strânsă de-o jartieră.
Portjartier din plastic
Scoate ronde capse,
Captive pe coapse.
Nerv în excitaţie,
Plin de ostentaţie,
Întinde-acrobatic
Picioru-mi zănatic.
Ard scântei în aer,
Prin arcul voltaic.
Bustul mi-e ostatic –
Luat de un elastic –
Şi ţipă zadarnic
Dintr-o bustieră,
Prea aventurieră.

© Mihaela Chitac 2013

REFLEXIE

Reflexie tentaculară,
Pe pânza acvatică,
Un amplu candelabru de seară
Cu jucăuşe braţe,
Caracatiţe,
Dornice de folii,
Pigmentate-n culori vii,
Gata să se agaţe
De sfori multicolore,
Din nevăzute plase;
Prin romburi bicolore,
Întrevăzând peştoaice,
Cu unduiri solzoase;
Reţele iluzorii,
Tăiate în felii;
În ochiurile rare,
Aripi şi cozi bizare.



© Mihaela Chitac 2013

duminică, 10 februarie 2013

KANDAON

În galerii de mină,
O stranie lumină
Tezaurul de aur,
Păzit de un balaur.
Iradiind subtil,
Pe plaiul cel fertil,
Se-aprind metale rare.
Hăitaş avid de flăcări,
De torţe sau făclii,
Zavistia mână-n goană;
Absurdă încleştare,
Ce pune în mişcare
Cohortele romane,
Iar haita lasă-n urmă
Un urlet instabil.
Gură de lup flămândă,
Limbă de disperare,
Se-ntinde într-un tremol
În increat ecou.
Hrănind cu foc grumazul
Dragonului erou,
Lupul care sugrumă,
Turbată căpăţână,
Stindardul care poartă
Pecetea unui zeu,
Colţ, dincolo de hău,
Războinic Kandaon.
Şuier în corn răsună,
Vuind strident la lună,
Vaier în munte sacru,
Semeţ Kogaionon!

© Mihaela Chitac 2013


vineri, 8 februarie 2013

MARELE NUD

Pictură după model viu
Pe pânza-ntinsă tare, pe şasiu.
Desenul incisiv, nervos,
Transpare de sub stratul gros,
Cu consistenţă de ulei vâscos.

Chipul modelului nurliu
Cu ochi întrebători, umbroşi,
Se uită înspre pictor languros;
Buzele-i sorb din stropul sângeriu,
De pe paleta pregătită de virtuoz.

Trupul lasciv, şoldiu în poză,
Se contopeşte prin osmoză
Într-o inflaţie de texturi,
Formând reţele de nervuri:
Atlazuri, piele şi viscoză.

Atingere de zibelină,
Fir pubian crescut subtil,
Ca un mănunchi de rozmarin,
Manşon pufos şi drăgăstos,
Trasat de vârful pensulei în jos.

© Mihaela Chitac 2013


OBSESIE

Obsesia taliei de viespe
Persistă vag în tuberoză
Puterea-i incitantă
Se-nteţeşte spre seară,
Provocând hipnoză.
Drapajul imperial
Cade central, ombilical,
În spaţiul celular de celuloză.
Sfârcul nubil, deplin format,
Accent obraznic încifrat,
Pecete senzuală,
De epidermă roză.
Un bob de mazăre captiv
Sub pojghiţa de ceară nudă
Se zbate inegal, lasciv,
Stârnind o ploaie torenţială udă.

© Mihaela Chitac 2013


MAJA DESNUDA


Privirea ta umbrită,
Ascunsă în orbită,
Haină şi avidă,
Adâncă, mă desnudă,
Iar gura-n ura-ţi frustă
Aroma îmi degustă
Cu patimă carnală.
Îmi dă apoi deoparte
Veşmintele deşarte
Din stofă vegetală;
Dar pielea mea lividă,
În stare să ucidă,
E arma mea fatală.

© Mihaela Chitac 2013

joi, 7 februarie 2013

ORGIE DE VARĂ

Un burete-i grădina
Traversată de unde.
După ploaia de vară,
Repede, de munte.
Crustă de cochilie,
Jeleu şi piftie,
Masă hidrofilă,
Corp de gelatină.
Orgie de vară,
Pe frunze de ceară.
În grădina obscură,
Coclită de vise,
Melcii se adună,
Intră-n aventură
Printr-o scobitură.
Locuri nepermise
Devin paradise.

© Mihaela Chitac 2013


marți, 5 februarie 2013

CÂNT

Din când în când,
Eu ţes un cânt,
Iţele pe rând schimbând;
Joc de cuvinte
Peste câmp vibrând,
Lumina verii alergând
Prin părul răvăşit de vânt,
Pe umeri tainic răsfirând
Un şal din firele subţiri,
Fremătătoare şi fără de număr;
Silabisesc atunci timid,
Încep cuvinte să enumer:
Cuvinte simple, ce-n veşminte
Scumpe se-mplinesc;
Cuvintele din sfoară groasă
Le împletesc cu cele de mătase.
Cuvinte din cuvinte cresc!
În dimineţile geroase,
Cuvinte încâlcite, buruienoase,
Cuvinte agitate şi tăioase,
Printre cuvinte line sau duioase,
Adevărate patimi iscă
Şi cei ce le urzesc
Se războiesc.
În zale cavaleri se-mpodobesc
Pentru domniţe luptă în turnir
Sau în poeme se întrec
Şi însăilează vorbe fără şir.



© Mihaela Chitac, 2013

luni, 4 februarie 2013

ZZZ!

Zzz! – îmi ţiuie urechea
Sau poate că mă zâzâie strechea…
O bazaconie se zbate sub bonetă,
Încearcă pe mine o armă secretă.
Afară, ieşi şi caută-ţi o altă gazdă perfectă!
Eu sunt doar perfectibilă, adică:
m-aş putea schimba la o adică,
să te descopăr dintr-o perspectivă
zevzeacă, mimetică, bezmetică:
Zzz!

© Mihaela Chitac, 2013


duminică, 3 februarie 2013

SEMN

Câmp melifer, sân fructifer,
Rond sau oval,
Volum dublat, îmbobocit,
În mod egal.
Rod cultivat în loc umbros,
Crescut legal.
Vârf ţuguiat, semn voluptuos,
Culme de deal.
Mugur râvnit, dar regăsit,
Accidental.



© Mihaela Chitac, 2013

AQUA LUNG


Pudră de oase sparte,
Pisate îndelung,
În ceţuri dureroase,
Uşor gelatinoase,
Încerc cu Aqua Lung.
Picuri de apă dură,
Fluidele se scurg,
Ca printr-o sită deasă,
Trecute prin amurg.
Incertă agregare,
Intensitate joasă,
Cu sunetul prelung.

© Mihaela Chitac 2013

RECONFIGURARE

Forme nodulare, Cvasi-sedentare, Din nisipuri râncede, Zvâcnete în pântece. Furii refractare La sedimentare. Pietre impulsive În albii nesigure. Drum alunecos Trasează sub unde Un aliniament Cu terasament Friabil, rugos. Vietăţi imunde Din noroi cleios. Vene bulbucate, Sfere rejectate Din gâtlejul râului În poala pământului. Dejecţii solide, Ivite în spasme. Fosile şi iasme. Uriaşi adormiţi În meteoriţi. Aluviuni primare, Pietre mişcătoare, Reconfigurare.
© Mihaela Chitac, 2013

vineri, 1 februarie 2013

ACVILA DIN CEAŢĂ

Acvila din ceaţă, cu penaj de gheaţă, Când mi se arată, sângele-mi îngheaţă, Pasărea măreaţă în ceaţă mă-nhaţă! Mă agaţă-n gheară şi mă poartă-n zbor, Ca pe o paiaţă-n lumea viselor. Tremurând de spaimă, agreez traseul; Am pornit, îmi zice, suflă alizeul. Poţi întinde mâna, uite Empireul… Îţi fac un serviciu, te-nsoţesc pe tine; Să îţi ţii doar firea şi-o să fie bine! Ca să mă convingă, îmi dă un impuls: Bolta te inspiră, cât stai aici, sus; Cu o paraşută, cobori la apus. Experimentează, dacă eşti în stare, Fără ochelari, să priveşti în zare. Şi să nu cutezi să-mi furi trucurile, Vezi cum stau la-nălţime lucrurile. Te-ai putea măsura cu un graur, Să culegi cireşe din pomul de aur, Dar să nu te prind că te culci pe laur! De rămâi cu mine, atingi apogeul, Câte părţi anume reprezintă eul? Îţi susur un vers sau o armonie, Tot ce trebuie o fată să ştie; Te fac părtaşă la veşnicie. Acvila semeaţă cred că mă răsfaţă; Zborul mă învaţă dis de dimineaţă. Mă scutur de greaţă, cu un cub de gheaţă; Acvila în ceaţă dispare uşor, Mă lasă în viaţă, vis amăgitor. © Mihaela Chitac, 2013