Eva e vanitatea fără vină
Într-o poveste care va să vină.
Eva e evadare în evanescenţă,
Ce se-mplineşte karmic prin prezenţă.
E van să-ţi tremure un evantai,
Într-o grădină din serai,
Să-ţi faci răcoare când ţi-e cald,
Veşmintele să le arunci
Cu gesturi molcome şi îndelungi;
În van să stai întinsă pe divan
Şi pielea nudă s-o ascunzi,
În aşteptare, după paravan.
© Mihaela Chitac 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu