Despre mine

Fotografia mea
Bucureşti, Romania
În pictură recompun iluzia realităţii, subordonându-mă fascinaţiei exercitate de reţelele construite de natură sau concepute de civilizaţiile umane, iar în literatură mă supun mecanismului limbajului specific naturii umane.

marți, 29 noiembrie 2011

LA VIPERA CU CORN

Lumină vesperală şi luna-n travesti,
Şerpoaica s-a-mbrăcat în romburi reci de gri.
Colţi veninoşi şi-arată şi limba-i bifurcată:
Năpasta cade iute, ca trăsnetul, deodată.
La vipera cu corn amorf
Distinctă excrescenţă – os inform –
Adesea mă gândesc când vreau s-adorm –
Reper subtil de zbateri fără rost.
Prin ochii-i aţintiţi în avanpost
Mă oglindesc. Abil mă istovesc.
În vadul apei lor plutesc –
Hipnotizată pradă, arsă de nesomn:
Un zeppelin cu aer cald – în visul năpârcesc.
Pe cap, năpârca poartă semnul V în ton
Cu haina-i cenuşie terminată-n con
De mozaicul în zigzag lucios.
Trupul îşi înfăşoară cu un şal solzos
Din pietre preţioase, stele căzătoare.
Cu viaţa-i petrecută în leneşă dogoare
Aspida mă sfidează – gest anost –
Zvâcnet subit în tâmple – adăpost –
Şi cornul îşi dilată în prag de confruntare.
Veninul îşi descarcă sub piele insidios
Ura îmi amorţeşte gândul – precipitat vâscos –
În sânge-mi răspândeşte valenţe bipolare.




© Mihaela Chitac 2011