PUZZLE

 

uneori, bâjbâind în ceață

prin sita timpului deasă

conturul meu se dublează

îți pare că din mine răsar

apar, dispar, iar reapar  

bucăți disparate

ochi, buze, mădulare, coaste

plutesc în imponderabilitate

părțile trupului meu

cândva inventariate

(pe lista ta trebuie că le-aveai pe toate)

se complac în stranie ubicuitate

urechea, cartilajul bun de ros

o unghie de la picioare, roz...

te chem cu glas somnambulesc

în visul tău să mă-ntregesc

să te prefaci că mă găsești

bucăți de puzzle să lipești

unindu-le conturul cu o rază

în mintea ta mă recrează...

© Mihaela Chițac, 2020