LUNGOARE

Boierul fercheș lenevea.

Purta mustață și giubea,

Primea peșcheș și se-nfrupta

Din bunătăți după perdea.

Zaharicale consuma.

Când savura câte-o cafea,

Trăgea ușor din narghilea,

Aburu-n nări îl gâdila.

Aroma grea se răspândea

Și fața i se gălbenea,

Căci de lungoare suferea.

După domniță el ofta.

Gândindu-se la beizadea,

Pe perinele de tafta,

Frumoasa coz își pomăda

Obrazul roz și aștepta.

Sprâncenele își arcuia,

Părul în coadă și-l prindea,

De sus în jos îl pieptăna.

Se despletea, apoi plutea.

De fericire fremăta.

Prr-prr! pisica i-l torcea

Într-un fuior de catifea.

Fiorul o înfiora.

Și fir cu fir ghemul creștea.

O piersică atunci părea.

Din ochi boierul o mânca,

La trufandale mult râvnea.

© Mihaela Chitac, 2016