ca
la un semn golem de lemn
scobit
în trunchi până-n rărunchi
lipsit
de chip, trupul sucit
s-a
răsucit, s-a răzvrătit
de-un
fulger straniu incitat
cu
pasul greu a și pornit
în
lung și-n lat, greoi și plat
cuprinsul
a cutreierat
orbit
de furie, damnat
în
spasme și tremurături
pământul
a cutremurat
și
rănile au șiroit
țâșnind
din mii de scobituri
în
scoarța aspră-au năvălit
extraterestre
creaturi...
© Mihaela Chițac, 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu