la-lu
la-li la luna
la-la
la-lei întruna
tot
bântuind coclauri
cu
știme și balauri
rapsozi
și menestreli
la-li
la-lu la-lei
își
încordează struna
ca
Luna nu-i niciuna
de
vârcolaci atinsă
când
rece-i, când încinsă
un
exorcist adastă
s-o
scape de năpastă
magia
îi rostească
de rele
s-o ferească
descântecul
de dor
să-l
murmure ușor
s-o
vindece agheasma
să
fugărească iazma
să
plece pe pustiu
cât
nu e prea târziu
la-li
la-lu la-luna
din ochiul ca aluna
din ochiul ca aluna
îmi
plânge dragostea
o lacrimă
prelinsă
pe
raza lunii ninsă
lumină
de cleștar
în
ochi de chihlimbar
© Mihaela Chițac, 2018
