uită-te
cum respiră uitarea
în
straturi subtile, utile
nu
uita să expiri inspirația
când
uitarea se îndreaptă spre tine
uită-te
împrejur
amintește-ți
de mine
uiți
cuvintele împărtășite
viața
pulsează în file nescrise
lasă
îndoiala să roadă mesajele stranii
temerile
goale din vise
semne
interzise, gânduri răvășite
timpuriu
ucise de un timp inform
care
schingiuiește trupul juvenil
expus
inutil
mi-e
teamă să dorm
timpul
meu se scurge
în
vidul abstract
sondând
nesfârșitul
tresărirea-n
somn
pândind
răsăritul
o
bătaie lipsă compromite zborul
aripii
de înger care se îndoaie
lipită
cu ceară, topită de soare
un etern
Icar în ceața solară
visul
mi se frânge
oasele
constrânge
fulgere
prin nori
descriu
linii frânte
pe
cer curcubeul
linii
curbilinii
trasate-n
lumină
de o
colombină
pod multicolor...
© Mihaela Chițac, 2025
