PRIN LABIRINT

Îndrăgostiți prin labirint

Calea întrezăresc clipind

Cărările se-ntrepătrund

Prin ceață bâjbâie sleiți

S-o ia sau nu pe drumul lung

Rătăcitori prin mitic timp

Se caută-n oglinzi, se mint

Lumina rece i-a orbit

Și uneori parcă se-ascund

De cei căror le-au fost meniți

La întrebări nu-și mai răspund

 

Câți dintre ei sunt fericiți

 

Și câți nu s-au întors din drum

 

© Mihaela Chitac, 2015

 

 

AZI CLIPA

 

Azi am ținut clipa captivă

O clipă-n timpul dilatat.

N-a protestat că-s posesivă

Dogoarea când s-a propagat

Între pereții de siliciu

Supliciu în clepsidră. Viciu

Dar sticla s-a topit ușor

Clipa a traversat în zbor

Cămara mea, luând cu ea

Tot ce-mi păruse un deliciu

© Mihaela Chitac, 2015

MIMETIC

Mestecenii se-agită tremurând

Mătasea frunzei cu însemne

Mimează că se leagănă în vânt

Mâini deșirate îmi fac semne

Mânate de puterea unui gând

Mimetic cresc nervuri sub piele

Marmoreenele însemne

Membrane traversate de bretele

Mă tulbură, nu știu ce să însemne

Mimozele se apără mimând

© Mihaela Chitac, 2015

ARIPI DE PRUN

 

Trupul prunului despădurit

Își aruncă umbra la zenit

Dincolo de umerii lui goi

Și-a întins aripi de frunze noi

Țesute rar în seri geroase

Cu vine verzi pe frânghii roase

Prin decupaje traforate

Privește cerul pe furate

Lustră cu brațe suspendate

 

© Mihaela Chitac, 2015

FLASH

Îl simt venind cu norii prin văzduh

Se cuibărește-n mine ca un duh

Furtună, ploaie, rupere de nori

Cu flash-uri stranii cad săgeți din sori

Îi întrevăd pe cerul despicat

De fulgere fugare săgetat

Trec mii de volți prin energetic trup

Din căptușeala cărnii dinții rup

Din mine pleacă repede apoi

Zeu cătrănit, turbat, cu păr vâlvoi

 

© Mihaela Chitac, 2015

OCHI ÎN URECHE

Sub ochelari polaroid

Ochii-și ascund genele grele.

Imagini de celuloid

Rulează rolele rebele.

Descoperite două fante

Iar benzile s-au voalat

Lumina tare a lezat

Vitrina fără transperante.

Un ac de picup instabil

Trasează arce imperfecte

Zgârie discul de vinil

Aruncă ochiul în ureche.

Zeci, sute de-armonii dispar

În straturile convergente

Și reapar în mod bizar

Caleidoscopice fragmente.

© Mihaela Chitac, 2015

ISPITIND NISIPUL

Nisipul din cochilii adormit

S-a risipit ademenit de un silen

Care cânta din flaut fericit

Suflând în jur semințe și polen

Împrăștiind grăunțe de cristal

Izuri de mosc, miresme de santal

Dar vântul l-a sedus cu un alint

Și l-a cernut pe câmpul nisipiu

Nisip depus în sipet de argint

Să îl adune dunele-n pustiu

Prin sită loc de trecere urzit

Să-l întrevezi în taină pe ursit

© Mihaela Chitac, 2015