Despre mine

Fotografia mea
Bucureşti, Romania
În pictură recompun iluzia realităţii, subordonându-mă fascinaţiei exercitate de reţelele construite de natură sau concepute de civilizaţiile umane, iar în literatură mă supun mecanismului limbajului specific naturii umane.

luni, 21 ianuarie 2019

CASCADĂ


înspumate ape
fete certărețe
varsă din urcioare
de pe stânci semețe
gâlgâieli de râset
se-ntrec în cascadă
șuvoaie lichide
curg în cavalcadă
toarnă în neștire
apa lor din vadră
de a lor menire
fac râzând paradă
stropind cu candoare
fără ostenire
iscă în vâltoare
certuri de iubire

© Mihaela Chițac, 2019

joi, 20 decembrie 2018

RĂTĂCIREA ROCII


fiare asmuțite
vârfuri ascuțite
platoșă solzoasă
armă voluptuoasă
stâncile-împietrite
țărmuri adormite
straturi peste straturi
se pun în mișcare
descriind flic-flac-uri
cu apă de mare
cotropind uscaturi
le udă s-audă
umedă chemare
valuri rotocoale
pe maluri târcoale
în mediul acvatic
țipătul dispare
strigătul atavic
de amenințare
cărări pietruite
uitând rătăcirea
rocii răvășite
de îmbrățișare

© Mihaela Chițac, 2018

luni, 17 decembrie 2018

IMPOSTURĂ

consistență difuză
polipi de meduză
rost fost
oare când,
cum am fost?
irosită prezență
într-o lungă absență
abuliție - LOST
opunând rezistență
între rugă și post
bântuind înghețată
lumea mea nevisată
apariție - GHOST
abstrasă, abstractă,
nici vie, nici moartă
suspendată, informă
devorată de normă
blestemată rutină
ființă adusă
în comă indusă
prădată, sedusă
orbită și smulsă
de pe șine sărită
retrasă, smintită
uitată de mine
în trai compromis
lunecând spre abis
aproape-înghițită
de-un balaur barbar
bălos și bizar
setos de iubire
m-am trezit din neștire
într-o eră post-ură
din a mea impostură
am trezit,
mi-a trezit
conștiința de sine

© Mihaela Chițac, 2019



marți, 6 februarie 2018

LA-LU LA-LI LA LUNA


la-lu la-li la luna
la-la la-lei întruna
tot bântuind coclauri
cu știme și balauri
rapsozi și menestreli 
la-li la-lu la-lei
își încordează struna
ca Luna nu-i niciuna
de vârcolaci atinsă
când rece-i, când încinsă
un exorcist adastă
s-o scape de năpastă
magia îi rostească
de rele s-o ferească
descântecul de dor
să-l murmure ușor
s-o vindece agheasma
să fugărească iazma
să plece pe pustiu
cât nu e prea târziu
la-li la-lu la-luna
din ochiul ca aluna
îmi plânge dragostea
o lacrimă prelinsă
pe raza lunii ninsă
lumină de cleștar
în ochi de chihlimbar

© Mihaela Chițac, 2018

duminică, 7 ianuarie 2018

PLUS MINUS PULS


străluminări din depărtări
în depărtări desferecări
un zeu intrus Deus dedus
electric puls zori și apus
într-un impuls trupul sedus
un pact impus în somn indus
lestul depus plus minus puls
Iisus e sus / je suis Jésus
je t’aime / moi non plus

© Mihaela Chițac, 2018


sâmbătă, 6 ianuarie 2018

UMBRA ILUZIEI

la Theatrum Mundi contemplând
destinul muritorului de rând
ademenit pe drumul șerpuind
de foaie verde măr domnesc

o pajură votivă străjuind
efigia unui cap împărătesc
umbra iluziei pe avers
deschide aripi spre revers

un ornic bate mai intens
cu acele plecate-n sens invers
pendulul oscilează între lumi
se prăbușește tragic de pe culmi

schimb de monedă între vers

și clipe rătăcite-n univers

© Mihaela Chitac, 2018


joi, 18 mai 2017

JOC

mă trec, mă întrec
ulmii mă petrec
mă fac, mă prefac
în pulbere, praf

jocul e întrecere
în locul de trecere

loc ghicit în ghioc
ghicitoare ioc
babe se întorc
fuioarele torc

un urcior cu toarte
cu viața pe moarte
pe tărâm călcând
rostul încălcând

evocând provoc
adesea dejoc
uneltirea sorții
răsuflarea morții
mă încing la joc
fără echivoc

inelul anou
sub piatră cavou
închide profetic
cercul meu ermetic

ființa ce-i nudă
în ascuns ascundă
oul cu noroc
ivit la soroc


© Mihaela Chițac, 2017