VAMĂ

fața înfășurată

în năframă

e iarnă iar

și cerul cere vamă

vamă de vise

interzise

fram, urs polar

trăiește-n paradise

freamăt de iarnă

fiare hăituite

cornul provoacă larmă

zăpada scânteiază

în forme dăltuite

de-o mână înghețată

codrul aduce jertfă

depune albă jerbă

în straturi circumscrise

vânatul se ascunde

în vizuini închise

curând

un foc infam

topește neaua-n palmă

iar primăvara

verde salbă

la gâtul verii

își atârnă mieii

© Mihaela Chițac, 2019

DE TOAMNĂ

maramă de aramă

îmbracă toamna

roșcate inflexiuni

aruncă blana

vulpilor ucise

abandonată arma

zace ruginită

alura rece

privirea rătăcită

străpunge diorama

despădurește dealul

dezgolește coama

a gol sună pădurea

umbroasă de foioase

frigul destramă trama

rupe armătura

vântură vântul

frunzele-înfoiate

însămânțează

patima și ura

© Mihaela Chițac, 2019

ORBITOR

septentrionale serpentine

săpate-n munte

culmi divine

în zbor de pasăre sinuos

cu ochi opalescent seros

scrutez din înălțimi

de sus în jos

lucruri mărunte

infantile

straniu mărite

prin lentile

călătorind către niciunde

lunecător spre mii de puncte

albul zăpezii orbitor

razant perete de lumină

ferestrele deschise dor

țintesc o pradă ebenină

de la-nălțime salt amețitor

pe aripi de condor cobor

© Mihaela Chițac, 2019

CASCADĂ

înspumate ape

fete certărețe

varsă din urcioare

de pe stânci semețe

gâlgâieli de râset

se-ntrec în cascadă

șuvoaie lichide

curg în cavalcadă

toarnă în neștire

apa lor din vadră

de a lor menire

fac râzând paradă

stropind cu candoare

fără ostenire

iscă în vâltoare

certuri de iubire

© Mihaela Chițac, 2019

RĂTĂCIREA ROCII

fiare asmuțite

vârfuri ascuțite

platoșă solzoasă

armă voluptuoasă

stâncile-împietrite

țărmuri adormite

straturi peste straturi

se pun în mișcare

descriind flic-flac-uri

cu apă de mare

cotropind uscaturi

le udă s-audă

umedă chemare

valuri rotocoale

pe maluri târcoale

în mediul acvatic

țipătul dispare

strigătul atavic

de amenințare

cărări pietruite

uitând rătăcirea

rocii răvășite

de îmbrățișare

© Mihaela Chițac, 2018

IMPOSTURĂ

consistență difuză

polipi de meduză

rost fost

oare când,

cum am fost?

irosită prezență

într-o lungă absență

abuliție - LOST

opunând rezistență

între rugă și post

bântuind înghețată

lumea mea nevisată

apariție - GHOST

abstrasă, abstractă,

nici vie, nici moartă

suspendată, informă

devorată de normă

blestemată rutină

ființă adusă

în comă indusă

prădată, sedusă

orbită și smulsă

de pe șine sărită

retrasă, smintită

uitată de mine

în trai compromis

lunecând spre abis

aproape-înghițită

de-un balaur barbar

bălos și bizar

setos de iubire

m-am trezit din neștire

într-o eră post-ură

din a mea impostură

am trezit,

mi-a trezit

conștiința de sine

© Mihaela Chițac, 2019

LA-LU LA-LI LA LUNA

la-lu la-li la luna

la-la la-lei întruna

tot bântuind coclauri

cu știme și balauri

rapsozi și menestreli 

la-li la-lu la-lei

își încordează struna

ca Luna nu-i niciuna

de vârcolaci atinsă

când rece-i, când încinsă

un exorcist adastă

s-o scape de năpastă

magia îi rostească

de rele s-o ferească

descântecul de dor

să-l murmure ușor

s-o vindece agheasma

să fugărească iazma

să plece pe pustiu

cât nu e prea târziu

la-li la-lu la-luna
din ochiul ca aluna

îmi plânge dragostea

o lacrimă prelinsă

pe raza lunii ninsă

lumină de cleștar

în ochi de chihlimbar

© Mihaela Chițac, 2018