 |
| ©Mihaela Chițac, 2020 |
vedenia unui discoid
încoronat făra motiv
bântuie des prin discoteci
un rege distructiv pe veci
se insinuează-n colectiv
lumea-l urmează instinctiv
dispare simțul olfactiv
vederea o încețoșează
mintea și ea devine sclavă
gloata divide și o-mparte
în false jumătăți de vină
mulțimile vide formate
invocă-n van forța divină
vid temporal pecetluit
destin decis atemporal
actor recent descoperit
rol temporar distribuit
de un producător spectral
noi unul pentru altul
suntem nordul unui sud
ne înfruptăm din veșnicie
dincolo de trup
iar
când veșmântul veșted se destramă
mii
de senzații se adună-n vamă
lăsând
vestigii lumii aparente
inele
de logodnă
vagi
amprente
plutind
pe mări de vise
noi
ne-am găsit perechea alegând
tărâmuri
iluzorii compromise
de
risipirea nopții
în
valul unui gând
lumina irizată tot ne cheamă
să ne
întoarcem la origini fără teamă
într-o
perpetuă împerechere
străbatem
împreună alte ere
prin
sfere eclatante efemere
© Mihaela Chițac, 2020
soldații
de lemn
