am
întredeschis cufărul din vis
bătăile-n
ușă ne-au găsit supuși
la
ora când spiridușii trântesc uși
de
zgomot se umple fiecare coridor
când
fiara-și face loc în dormitor
e
timpul să-ți închizi ochii și urechile
să
te învăluie somnul inodor
de dincolo de ziduri
reziduuri...
©Mihaela Chițac, 2021
cărțile expuse
pe un raft firav
pipa preferată
un obiect vetust
sub stratul de praf
suflul ei paf-paf
rotocol de fum
trupul înghețat
transformat în scrum
ridică în aer
vălătuci de puf
©Mihaela Chițac, 2021
în
copacul nordic
nornele
se-adună
cercuri
strânse-n trunchi
vane
promisiuni
puterea-i
consumă
mânuind
apatic
de
sfori marionete
figuri
decupate
animate
cete
spaime
interpuse
reduse
la mimă
fără
noimă norme
jocul
reanimă
pomii
își asumă
să
stea în genunchi
ample
plecăciuni
mâinile-n
mănunchi
mimând
rugăciuni
pe
mâine amână
să
ia soarta-n mână...
©Mihaela
Chițac, 2021
dang! ding-dang-uri angoasante
clopote de catedrală
vestesc spaima infernală
interdicții sacrosancte
cerurile arborează
yin și yang deopotrivă
se automutilează
în fragmentele de craniu
sparte de țiuituri
undele răsună straniu
prinse de tremurături...
© Mihaela Chițac, 2021
mulți fluturi încap
în spațiile libere din cap
o patimă le frânge aripile casante
ținute de nervurile-pliante
creierul le citește pe rând drepturile
scrise și-nscrise pe file zdrențuite
de presate plante
unul dintre fluturi a evadat
s-a rătăcit, spre inimă a deviat
fluturele hoinar zburdă cât poate
în aerul meu rarefiat
se zvârcolește ca un pește pe uscat
un fluture împătimit de zbor
răvășit de curentul sălbatic interior
a căzut ca un înger răzvrătit
mi s-a împlântat în inimă - tăiș
de învelișul ei cleios s-a prins pieziș
s-a-mpotmolit în sângele vâscos
zbor compromis, zvâcnet nervos...
sclipiri de lumină, emoții de vară
fâlfâinde aripi, fluturele zboară...
dintr-o fluturare se deschise fluturele
ca din întâmplare se opri incert
se-agăță de-o gaică la mine pe piept
se prinse în plasă fără să m-aștept...
clipe de extaz, tremolo intens
petale suave, transpirații reci
persistente smalțuri vântul a pisat
le-a suflat deodată, a împrăștiat
pulberi de culori, foi uscate, praf
aerul prea dens, fluturi în stomac
surprinse de vină molii în dulap...
©Mihaela Chițac, 2021
la o fereastră oarbă
cu gratii groase
gardian de gardă
fără grad en garde
păzește o celulă gri
carceră gravă
accesul îngrădit de-un gard
ce stă pe ghimpi
în încercarea de-a încercui
cercuri de sârmă
marele hazard
au rolul de-a înlănțui...
la gât o zgardă pusă-n grabă
se strânge lațul
nemișcată stază
pune-n pericol starea de a fi...
învăț curând a locui
ca-ntr-o enclavă
închisă într-o lume gri
materia cenușie
magmă caldă
planetă-n curs de-a se răci...
