Şerpoaica s-a-mbrăcat în romburi reci de gri.
Colţi veninoşi şi-arată şi limba-i bifurcată:
Năpasta cade iute, ca trăsnetul, deodată.
La vipera cu corn amorf
Distinctă excrescenţă – os inform –
Adesea mă gândesc când vreau s-adorm –
Reper subtil de zbateri fără rost.
Prin ochii-i aţintiţi în avanpost
Mă oglindesc. Abil mă istovesc.
În vadul apei lor plutesc –
Hipnotizată pradă, arsă de nesomn:
Un zeppelin cu aer cald – în visul năpârcesc.
Pe cap, năpârca poartă semnul V în ton
Cu haina-i cenuşie terminată-n con
De mozaicul în zigzag lucios.
Trupul îşi înfăşoară cu un şal solzos
Din pietre preţioase, stele căzătoare.
Cu viaţa-i petrecută în leneşă dogoare
Aspida mă sfidează – gest anost –
Zvâcnet subit în tâmple – adăpost –
Şi cornul îşi dilată în prag de confruntare.
Veninul îşi descarcă sub piele insidios
Ura îmi amorţeşte gândul – precipitat vâscos –
În sânge-mi răspândeşte valenţe bipolare.
© Mihaela Chitac 2011
