SURÂSUL

Proiecţie a Creatorului eu sunt,
De când m-a conceput, în plin avânt,
Învoltă viţă, arcuită-n boltă,
Redefinind în mine forma rondă.

Din coasta omului m-a întrupat,
Cu mecanisme fine m-a dotat.
Nu ştiu dacă a fost un act de frondă,
Pictându-mi un surâs, ca de Giocondă.

Să fiu crăiasa poamelor în pârg,
Să-l farmec pe iubit, să-l strâng cu sârg,
Poarta să îi deschid cu zâmbet larg,
Pe coapse venusiene să-l atrag.

Un şarpe din Eden m-a încercat,
Din fructul interzis m-am înfruptat.
Apoi, l-am luat pe Diavol avocat;
În pledoaria lui m-am încurcat.

M-a tulburat aroma de păcat,
Căci rodul între timp a fermentat.
Ingestia am comis-o voluntar,
Sorbind licoarea tare din pahar.

Cu un sughiţ, uşor, m-am clătinat.
Am adormit şi cred că am visat.
Mă înecase valul de orgasm.
Din Paradis am mai rămas c-un spasm.

Că semăn haos Creatorul mă acuză
Şi nu mai am nici cea mai mică scuză.
Cu graţie, îmi ispăşesc senină
Pedeapsa prevăzută pentru vină.

Un ultim strigăt! Demonii m-au pus
Să merg în mâini, să mă arunc de sus.
În culmea disperării m-am oprit.
Pe chip, un rictus a-nflorit subit.


© Mihaela Chitac 2012