Pe tărâmul invizibil,
Iarba fiarelor s-o ţină
Sub limbă, la rădăcină.
Iarba n-are nicio vină.
Răsucindu-se şoldie,
Provoacă euforie.
Mânzul râde-atunci mânzeşte,
Iepurele, iepureşte.
Când urechea îşi ciuleşte,
Ochiu-n gură-ncremeneşte,
Limba, prinsă într-un cleşte,
Se despică belalie.
Iarba fiarelor pe glie
Sfarmă piatră şi vorbeşte.
© Mihaela Chitac 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu