Menită să-nțeleg că-ți sunt femeie;
Aleasă, de statură potrivită,
Suflarea-mi să-ți aprindă focu-n plită;
Să te hrănesc din vasele-mi cu lapte
Când mă dezmierzi, să îți răspund cu șoapte;
Să îmi frămânți aluatul în copaie,
Și eu să-ți plămădesc odrasle droaie…
© Mihaela Chitac, 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu