O foarfecă ciobită taie
Coroana pomilor s-o dea la câini
Iar pomii bieții dau din mâini
Și trunchiul lor cel neted se-ncovoaie
În fața unui vânt nebun
O platoșă de scoarță parcă-și pun
Să-și protejeze sufletul de ploaie
© Mihaela Chitac, 2014

Jurnal de creaţie. Eseu, poezie. Exerciţiu de limbaj. Omagiu adus creatorului care îşi extrage seva deopotrivă din imaginar şi din real. Apologie a vieţii ca vis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu