ZIDUL

într-o zi, am lăsat un zid imaginar să se înalțe tainic între noi/ zidul cu două fețe una spre mine, alta înspre tine ne citea gândurile cu glas tare și le retransmitea sincron prin fisura imperceptibilă-n beton.../ zidul invizibil dispunea de difuzoare care amplificau vocile noastre interioare indiferent de depărtare... /

adesea îi testam structura încercând să-i pătrundem natura trecând prin firul luminiscent de neon dincolo de orice limitare privind ca-ntr-o oglindă dublă unul în adâncimea celuilalt.../ zidul despărțitor invoca apropierea/ ne chema să-l atingem, să-i simțim puterea/ să nu-i mai resimțim constrângerea prin unduirea curentului de aer/ respirat în aceeași cameră de amândoi/ vom fi dispuși să-i insuflăm încrederea în noi/ pe urmă vom fi liberi să-l surpăm... © Mihaela Chitac, 2020