Jurnal de creaţie. Eseu, poezie. Exerciţiu de limbaj. Omagiu adus creatorului care îşi extrage seva deopotrivă din imaginar şi din real. Apologie a vieţii ca vis.
Despre mine
- ROZY COZY
- Bucureşti, Romania
- În pictură recompun iluzia realităţii, subordonându-mă fascinaţiei exercitate de reţelele construite de natură sau concepute de civilizaţiile umane, iar în literatură mă supun mecanismului limbajului specific naturii umane.
luni, 7 septembrie 2020
OCHIULUI DIN MINE
accente senzoriale
contingente/
opalescență senzuală/
o pală lespede carnală/
acoperă simțiri
incandescente/
dintr-un triunghi/
un tainic ochi mă frige/
aruncă ochiului din mine/
săgeți de raze de rubine/
cu arcul.../
în casa inimii se-aprinde/
focul sacru/
spectrul luminii/
deschide ușa tainițelor stinse/
spre interior ca o oglindă /
care reflectă/
în culori iridiscente/
sclipiri de iris/
străluciri divine/
prin ghiocul de coral/
urechea mea ascultă/
glasul oceanului adânc/
un val învolburat de vânt/
în transă îl transpune în cuvânt/
© Mihaela Chitac, 2020
joi, 3 septembrie 2020
FRENEZIA FRUNZEI
franjuri de frunze
forfecate frenetic
din al toamnei veșmânt
frunzărit de un vânt bezmetic...
în dansul cinetic
întomnata muză obtuză
vântoasă, vanitoasă,
cu reflexe roșiatice pe buze/
pogoară întinzându-se
ca o iederă târzie pe pământ,
hălăduind prin lume
își rostește a ei incantație - cânt
cu o intonație anume
ritmic, sacadat, șuierând
prin orașul fierbinte fremătând,
codrii și câmpul măturând.../
frisoane poetice resimt
muritorii de rând
după dansul ritualic al soarelui
dogorind/
rochia toamnei țesută
din fibre friabile,
rigide, fragile
se desprinde din urzeala ușoară
năruindu-se.../
la sclipirea zăpezii
frenezia frunzei
încetând...
© Mihaela Chitac, 2020
Abonați-vă la:
Postări (Atom)