melancolic
fumul se înalță din horn
pe acoperiș, peste casă
plapumă vălurită
în ape de mătasă
frământată de griji
de spleen, de angoasă...
în patul inert
cu saltea pufoasă
sub velința caldă
cuibărește în mine letargia
pasăre misterioasă
cu penaj colorat imprecis
ce palpită, tresare în vis
la cea mai mică atingere
stârnește o furtună de fulgi mici
ca o boare ușoară...
să nu sperii pasărea adormită
pitită în ascunzătoarea temporară
o să zboare într-o clipită
liberă să-și desfacă aripile
să cânte, să exulte
să se exhibe fericită...
dar pasărea picotește
amețită de fum
prinsă în corzi de pieptul meu
se pune de acord
să stea la adăpost
își face cuib în cord...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu