Despre mine

Fotografia mea
Bucureşti, Romania
În pictură recompun iluzia realităţii, subordonându-mă fascinaţiei exercitate de reţelele construite de natură sau concepute de civilizaţiile umane, iar în literatură mă supun mecanismului limbajului specific naturii umane.

marți, 5 februarie 2013

CÂNT

Din când în când,
Eu ţes un cânt,
Iţele pe rând schimbând;
Joc de cuvinte
Peste câmp vibrând,
Lumina verii alergând
Prin părul răvăşit de vânt,
Pe umeri tainic răsfirând
Un şal din firele subţiri,
Fremătătoare şi fără de număr;
Silabisesc atunci timid,
Încep cuvinte să enumer:
Cuvinte simple, ce-n veşminte
Scumpe se-mplinesc;
Cuvintele din sfoară groasă
Le împletesc cu cele de mătase.
Cuvinte din cuvinte cresc!
În dimineţile geroase,
Cuvinte încâlcite, buruienoase,
Cuvinte agitate şi tăioase,
Printre cuvinte line sau duioase,
Adevărate patimi iscă
Şi cei ce le urzesc
Se războiesc.
În zale cavaleri se-mpodobesc
Pentru domniţe luptă în turnir
Sau în poeme se întrec
Şi însăilează vorbe fără şir.



© Mihaela Chitac, 2013

luni, 4 februarie 2013

ZZZ!

Zzz! – îmi ţiuie urechea
Sau poate că mă zâzâie strechea…
O bazaconie se zbate sub bonetă,
Încearcă pe mine o armă secretă.
Afară, ieşi şi caută-ţi o altă gazdă perfectă!
Eu sunt doar perfectibilă, adică:
m-aş putea schimba la o adică,
să te descopăr dintr-o perspectivă
zevzeacă, mimetică, bezmetică:
Zzz!

© Mihaela Chitac, 2013


duminică, 3 februarie 2013

SEMN

Câmp melifer, sân fructifer,
Rond sau oval,
Volum dublat, îmbobocit,
În mod egal.
Rod cultivat în loc umbros,
Crescut legal.
Vârf ţuguiat, semn voluptuos,
Culme de deal.
Mugur râvnit, dar regăsit,
Accidental.



© Mihaela Chitac, 2013

AQUA LUNG


Pudră de oase sparte,
Pisate îndelung,
În ceţuri dureroase,
Uşor gelatinoase,
Încerc cu Aqua Lung.
Picuri de apă dură,
Fluidele se scurg,
Ca printr-o sită deasă,
Trecute prin amurg.
Incertă agregare,
Intensitate joasă,
Cu sunetul prelung.

© Mihaela Chitac 2013

RECONFIGURARE

Forme nodulare, Cvasi-sedentare, Din nisipuri râncede, Zvâcnete în pântece. Furii refractare La sedimentare. Pietre impulsive În albii nesigure. Drum alunecos Trasează sub unde Un aliniament Cu terasament Friabil, rugos. Vietăţi imunde Din noroi cleios. Vene bulbucate, Sfere rejectate Din gâtlejul râului În poala pământului. Dejecţii solide, Ivite în spasme. Fosile şi iasme. Uriaşi adormiţi În meteoriţi. Aluviuni primare, Pietre mişcătoare, Reconfigurare.
© Mihaela Chitac, 2013

vineri, 1 februarie 2013

ACVILA DIN CEAŢĂ

Acvila din ceaţă, cu penaj de gheaţă, Când mi se arată, sângele-mi îngheaţă, Pasărea măreaţă în ceaţă mă-nhaţă! Mă agaţă-n gheară şi mă poartă-n zbor, Ca pe o paiaţă-n lumea viselor. Tremurând de spaimă, agreez traseul; Am pornit, îmi zice, suflă alizeul. Poţi întinde mâna, uite Empireul… Îţi fac un serviciu, te-nsoţesc pe tine; Să îţi ţii doar firea şi-o să fie bine! Ca să mă convingă, îmi dă un impuls: Bolta te inspiră, cât stai aici, sus; Cu o paraşută, cobori la apus. Experimentează, dacă eşti în stare, Fără ochelari, să priveşti în zare. Şi să nu cutezi să-mi furi trucurile, Vezi cum stau la-nălţime lucrurile. Te-ai putea măsura cu un graur, Să culegi cireşe din pomul de aur, Dar să nu te prind că te culci pe laur! De rămâi cu mine, atingi apogeul, Câte părţi anume reprezintă eul? Îţi susur un vers sau o armonie, Tot ce trebuie o fată să ştie; Te fac părtaşă la veşnicie. Acvila semeaţă cred că mă răsfaţă; Zborul mă învaţă dis de dimineaţă. Mă scutur de greaţă, cu un cub de gheaţă; Acvila în ceaţă dispare uşor, Mă lasă în viaţă, vis amăgitor. © Mihaela Chitac, 2013

joi, 31 ianuarie 2013

FLUTURELE FOV

Fluture inform, tăinuit în alcov,
În stadiu latent, de cocon absent,
Protejat de un sac, uscat şi posac,
Pare-al nimănui, agăţat într-un cui;
Palpită stingher, deşirat, înfăşat
În cearceaf de somn, greu de cloroform.

Din trup vermiform, clorofilian-verzui,
Vernil, cu dungi şui, irupe ardent,
Străin şi impudic, fluturele fov,
Ca un travestit, vopsit insolent,
Mugure râvnit, gata de iubit.

Căutând ambrozie, plutind pe o roză,
Fluturele parcă e-o corabie fovă:
Are vânt din pupa şi zboară la provă;
Pânzele-şi întinde, aripi răsfirate,
Zefirul îl poartă, destins, mai departe.

Fluturele fov, voiajând lejer,
Flutură stindardul, simbol efemer.
Fluturele falnic în dansul ritualic
Tremură şi freme, volatil truver.
Stârnit de dorinţă, pulsatil impuls,
Glisează pe-o floare, caută răspuns.

Fluture de flamuri, adăstând pe glii,
Petale cutremură, frizează orgii.
Desenu-i imită ochi iscoditori
Cu pupile extinse care-ţi dau fiori;
Ţesătură incertă, miraj de fulgori;
O prezenţă pictată în nuanţe de fov,
Fluturele aduce c-un totem zoomorf.


© Mihaela Chitac 2013