ORGIE DE VARĂ

Un burete-i grădina
Traversată de unde.
După ploaia de vară,
Repede, de munte.
Crustă de cochilie,
Jeleu şi piftie,
Masă hidrofilă,
Corp de gelatină.
Orgie de vară,
Pe frunze de ceară.
În grădina obscură,
Coclită de vise,
Melcii se adună,
Intră-n aventură
Printr-o scobitură.
Locuri nepermise
Devin paradise.

© Mihaela Chitac 2013

CÂNT

Din când în când,
Eu ţes un cânt,
Iţele pe rând schimbând;
Joc de cuvinte
Peste câmp vibrând,
Lumina verii alergând
Prin părul răvăşit de vânt,
Pe umeri tainic răsfirând
Un şal din firele subţiri,
Fremătătoare şi fără de număr;
Silabisesc atunci timid,
Încep cuvinte să enumer:
Cuvinte simple, ce-n veşminte
Scumpe se-mplinesc;
Cuvintele din sfoară groasă
Le împletesc cu cele de mătase.
Cuvinte din cuvinte cresc!
În dimineţile geroase,
Cuvinte încâlcite, buruienoase,
Cuvinte agitate şi tăioase,
Printre cuvinte line sau duioase,
Adevărate patimi iscă
Şi cei ce le urzesc
Se războiesc.
În zale cavaleri se-mpodobesc
Pentru domniţe luptă în turnir
Sau în poeme se întrec
Şi însăilează vorbe fără şir.

© Mihaela Chitac, 2013

ZZZ!

Zzz! – îmi ţiuie urechea
Sau poate că mă zâzâie strechea…
O bazaconie se zbate sub bonetă,
Încearcă pe mine o armă secretă.
Afară, ieşi şi caută-ţi o altă gazdă perfectă!
Eu sunt doar perfectibilă, adică:
m-aş putea schimba la o adică,
să te descopăr dintr-o perspectivă
zevzeacă, mimetică, bezmetică:
Zzz!

© Mihaela Chitac, 2013

SEMN

Câmp melifer, sân fructifer,
Rond sau oval,
Volum dublat, îmbobocit,
În mod egal.
Rod cultivat în loc umbros,
Crescut legal.
Vârf ţuguiat, semn voluptuos,
Culme de deal.
Mugur râvnit, dar regăsit,
Accidental.

© Mihaela Chitac, 2013

AQUA LUNG

Pudră de oase sparte,
Pisate îndelung,
În ceţuri dureroase,
Uşor gelatinoase,
Încerc cu Aqua Lung.
Picuri de apă dură,
Fluidele se scurg,
Ca printr-o sită deasă,
Trecute prin amurg.
Incertă agregare,
Intensitate joasă,
Cu sunetul prelung.

© Mihaela Chitac 2013

RECONFIGURARE

Forme nodulare, Cvasi-sedentare, Din nisipuri râncede, Zvâcnete în pântece. Furii refractare La sedimentare. Pietre impulsive În albii nesigure. Drum alunecos Trasează sub unde Un aliniament Cu terasament Friabil, rugos. Vietăţi imunde Din noroi cleios. Vene bulbucate, Sfere rejectate Din gâtlejul râului În poala pământului. Dejecţii solide, Ivite în spasme. Fosile şi iasme. Uriaşi adormiţi În meteoriţi. Aluviuni primare, Pietre mişcătoare, Reconfigurare.

© Mihaela Chitac, 2013

ACVILA DIN CEAŢĂ

Acvila din ceaţă, cu penaj de gheaţă, Când mi se arată, sângele-mi îngheaţă, Pasărea măreaţă în ceaţă mă-nhaţă! Mă agaţă-n gheară şi mă poartă-n zbor, Ca pe o paiaţă-n lumea viselor. Tremurând de spaimă, agreez traseul; Am pornit, îmi zice, suflă alizeul. Poţi întinde mâna, uite Empireul… Îţi fac un serviciu, te-nsoţesc pe tine; Să îţi ţii doar firea şi-o să fie bine! Ca să mă convingă, îmi dă un impuls: Bolta te inspiră, cât stai aici, sus; Cu o paraşută, cobori la apus. Experimentează, dacă eşti în stare, Fără ochelari, să priveşti în zare. Şi să nu cutezi să-mi furi trucurile, Vezi cum stau la-nălţime lucrurile. Te-ai putea măsura cu un graur, Să culegi cireşe din pomul de aur, Dar să nu te prind că te culci pe laur! De rămâi cu mine, atingi apogeul, Câte părţi anume reprezintă eul? Îţi susur un vers sau o armonie, Tot ce trebuie o fată să ştie; Te fac părtaşă la veşnicie. Acvila semeaţă cred că mă răsfaţă; Zborul mă învaţă dis de dimineaţă. Mă scutur de greaţă, cu un cub de gheaţă; Acvila în ceaţă dispare uşor, Mă lasă în viaţă, vis amăgitor. © Mihaela Chitac, 2013