DESPRE CUM AR FI SĂ FIE

Acum aș scrie o poezie

Despre cum ar fi Ea să fie

Formă amorfă, fără noimă

S-o tai bucăți, să o măcelărești

Silabă cu silabă s-o afurisești

Fir-ar să fie! O jucărie din hârtie

Dada! pe bilețelul din joben îmi scrie

Spune: Oricum, forma-i de formă

Nu-i literă de evanghelie

Să nu mai apelezi la dogmă

La formă fixă, cine știe?

Poezia se manifestă, este vie,

Nu-i un obiect pe care-l faci la normă

Plutește-n aer ca o melodie

În pași de dans invit-o la cafea

Sau fă-i un ceai special dintr-o surcea

S-o duci cu zăhărelul, s-o curtezi

De vrea să stea de vorbă, să n-o crezi

Te pune să mărturisești

Că Forma este for-mă cât trăiești!

© Mihaela Chitac, 2015

CUIBURI

Flori de siminoc

Păsări cu noroc

Cuib făcut în sân

Drăgostit în fân

 

Cuiburi de sori galbeni

Pălării de oameni

Flori de răsărită

Sâmburi de pirită

 

Boabe de mărgele

Pentru păsărele

Cuib de păsări rare

Îndreptat spre soare

 

 

© Mihaela Chitac, 2015

PRIN LABIRINT

Îndrăgostiți prin labirint

Calea întrezăresc clipind

Cărările se-ntrepătrund

Prin ceață bâjbâie sleiți

S-o ia sau nu pe drumul lung

Rătăcitori prin mitic timp

Se caută-n oglinzi, se mint

Lumina rece i-a orbit

Și uneori parcă se-ascund

De cei căror le-au fost meniți

La întrebări nu-și mai răspund

 

Câți dintre ei sunt fericiți

 

Și câți nu s-au întors din drum

 

© Mihaela Chitac, 2015

 

 

AZI CLIPA

 

Azi am ținut clipa captivă

O clipă-n timpul dilatat.

N-a protestat că-s posesivă

Dogoarea când s-a propagat

Între pereții de siliciu

Supliciu în clepsidră. Viciu

Dar sticla s-a topit ușor

Clipa a traversat în zbor

Cămara mea, luând cu ea

Tot ce-mi păruse un deliciu

© Mihaela Chitac, 2015

MIMETIC

Mestecenii se-agită tremurând

Mătasea frunzei cu însemne

Mimează că se leagănă în vânt

Mâini deșirate îmi fac semne

Mânate de puterea unui gând

Mimetic cresc nervuri sub piele

Marmoreenele însemne

Membrane traversate de bretele

Mă tulbură, nu știu ce să însemne

Mimozele se apără mimând

© Mihaela Chitac, 2015

ARIPI DE PRUN

 

Trupul prunului despădurit

Își aruncă umbra la zenit

Dincolo de umerii lui goi

Și-a întins aripi de frunze noi

Țesute rar în seri geroase

Cu vine verzi pe frânghii roase

Prin decupaje traforate

Privește cerul pe furate

Lustră cu brațe suspendate

 

© Mihaela Chitac, 2015

FLASH

Îl simt venind cu norii prin văzduh

Se cuibărește-n mine ca un duh

Furtună, ploaie, rupere de nori

Cu flash-uri stranii cad săgeți din sori

Îi întrevăd pe cerul despicat

De fulgere fugare săgetat

Trec mii de volți prin energetic trup

Din căptușeala cărnii dinții rup

Din mine pleacă repede apoi

Zeu cătrănit, turbat, cu păr vâlvoi

 

© Mihaela Chitac, 2015