ARIPI DE PRUN

 

Trupul prunului despădurit

Își aruncă umbra la zenit

Dincolo de umerii lui goi

Și-a întins aripi de frunze noi

Țesute rar în seri geroase

Cu vine verzi pe frânghii roase

Prin decupaje traforate

Privește cerul pe furate

Lustră cu brațe suspendate

 

© Mihaela Chitac, 2015

FLASH

Îl simt venind cu norii prin văzduh

Se cuibărește-n mine ca un duh

Furtună, ploaie, rupere de nori

Cu flash-uri stranii cad săgeți din sori

Îi întrevăd pe cerul despicat

De fulgere fugare săgetat

Trec mii de volți prin energetic trup

Din căptușeala cărnii dinții rup

Din mine pleacă repede apoi

Zeu cătrănit, turbat, cu păr vâlvoi

 

© Mihaela Chitac, 2015

OCHI ÎN URECHE

Sub ochelari polaroid

Ochii-și ascund genele grele.

Imagini de celuloid

Rulează rolele rebele.

Descoperite două fante

Iar benzile s-au voalat

Lumina tare a lezat

Vitrina fără transperante.

Un ac de picup instabil

Trasează arce imperfecte

Zgârie discul de vinil

Aruncă ochiul în ureche.

Zeci, sute de-armonii dispar

În straturile convergente

Și reapar în mod bizar

Caleidoscopice fragmente.

© Mihaela Chitac, 2015

ISPITIND NISIPUL

Nisipul din cochilii adormit

S-a risipit ademenit de un silen

Care cânta din flaut fericit

Suflând în jur semințe și polen

Împrăștiind grăunțe de cristal

Izuri de mosc, miresme de santal

Dar vântul l-a sedus cu un alint

Și l-a cernut pe câmpul nisipiu

Nisip depus în sipet de argint

Să îl adune dunele-n pustiu

Prin sită loc de trecere urzit

Să-l întrevezi în taină pe ursit

© Mihaela Chitac, 2015

POEZIA

Poezia-și înalță inima pe limb
Filtrează lumina iluziei – nimb
Limba animă inima poeziei
Îi taie o felie veșniciei

© Mihaela Chitac, 2014

PĂRUL

Păr nepieptănat, părul neiubit
Părul despletit și descoperit
Prea târziu – uscat și cârlionțat
Sub soare uitat, răsucit, strâmbat

I-am făcut cărări și l-am curățat
De omizi păroase părul e salvat
Cu cununi de flori păru-i împletit
Azi a înflorit un păr minunat

© Mihaela Chitac, 2014

SUFLET DE POM

Cărările se întretaie
O foarfecă ciobită taie
Coroana pomilor s-o dea la câini
Iar pomii bieții dau din mâini
Și trunchiul lor cel neted se-ncovoaie
În fața unui vânt nebun
O platoșă de scoarță parcă-și pun
Să-și protejeze sufletul de ploaie

© Mihaela Chitac, 2014