CUIB DE SÂNI

Un cuib ascuns la mezanin

Adăpostea sâni clandestin.

Se complăceau într-un compleu

De șantung supracutaneu.

Se antrenau într-un antreu

Și aruncau mingi la fileu.

Mingi cu gurguie de vătuie

Și retractile moi țuguie…

Iar cuibul emana căldură

Ce aducea a sfârcuri arse.

Era cam multă tevatură

Pentru țesuturile false…

© Mihaela Chitac, 2016

NIMFĂ

Amantă vampă, soră de vampir…

Un zâmbet te seduce să o furi,

Te face să-ți ții viața într-un fir.

Prin sânge ți se scurge-n picături.

Încet, câte puțin, devii vampir…

Începi să bântui lumea și înduri

Damnată soartă, soartă de satir…

Mă mântui ca o umbră prin păduri,

O nimfă urmărită de-un satir…

Mă pierd în șerpuitele figuri.

Îmbrățișarea codrului e elixir.

Prin părul meu cu-împletituri,

Râvnit de fauni, trece un zefir…

© Mihaela Chitac, 2016

O PITIE

Vag detectez în falsul somn

Semne de premoniție.

Fermecătoarele nu dorm,

Nici eu n-am dispoziție.

În întuneric parcă-mi crește

Starea de ebuliție.

O pitie îmi proorocește,

Păcat că n-are dicție.

Mă vizitează un licorn,

Fără vreo interdicție.

Silabele în gând întorn,

Poetică adicție.

© Mihaela Chitac, 2016

INTARSIE

Eclipsă mimată-n

Sticlă afumată

Umbrită la colțuri,

Dispusă în țurțuri.

Înstelată gheață

Dis de dimineață

În magma striată

Recristalizată.

Umbră de dantelă,

Negură rebelă.

Flamă misterioasă-n

Țesătura groasă.

Dermă perforată,

În copci traforată,

Pirografiată,

Serigrafiată.

Cusută și strânsă,

Arsă și restrânsă,

Pradă unei farse

Închisă-n intarsie.

© Mihaela Chitac, 2016

MAREE

Alunecând în întuneric

Pe conduri obscuri

Urmând canale liminale

Înghit avid din clarobscur

Mă-mbrac în valuri mișcătoare

Mareea-mi mișcă marea mare

În șerpuite linii și figuri

Deșert lăsat fără suflare

Deșertăciune, fabrică de nuri

Tangou executat în transă

Ah, trupul în balans e ansă

Un pas de dans fluid îndur…

© Mihaela Chitac, 2016

VĂZUTUL INVIZIBIL

Imn Văzului,Văzutului vizibil

Din spațiul declarat indivizibil

Unde Vederea se-ngusta!

În ochii hipnomorfi și grei

Acoperiți de pleoapa grea

Ziua Invaziei venea – ImnVăzia

Hip, hip și Heil! În Văz Ura!

Măria Sa Vodă vedea

Tot ce scria în stele și citea.

În van supușii îi cereau

Să le explice mai pe șleau

Căci rangul nu le permitea

Să vadă tot ce se putea,

Dar Vodă nu îi ajuta.

Nemulțumiți se văicăreau

Și cu pancarte protestau

Ah, vai, ah, vai! îi auzea

Îi auzea și nu-i vedea

Mai bine le-ar fi dat otravă,

Că otrăvit ochiu-i părea

Un vid în creier îl oprea

Pe individ să-i înțeleagă,

Relația cu ei s-o dreagă.

Focul lichid parcă-l orbea.

Când văzul nu-l mai asculta

În întuneric cugeta

Ah, văzul, zău, îi tot slăbea!
© Mihaela Chitac, 2016

LUNGOARE

Boierul fercheș lenevea.

Purta mustață și giubea,

Primea peșcheș și se-nfrupta

Din bunătăți după perdea.

Zaharicale consuma.

Când savura câte-o cafea,

Trăgea ușor din narghilea,

Aburu-n nări îl gâdila.

Aroma grea se răspândea

Și fața i se gălbenea,

Căci de lungoare suferea.

După domniță el ofta.

Gândindu-se la beizadea,

Pe perinele de tafta,

Frumoasa coz își pomăda

Obrazul roz și aștepta.

Sprâncenele își arcuia,

Părul în coadă și-l prindea,

De sus în jos îl pieptăna.

Se despletea, apoi plutea.

De fericire fremăta.

Prr-prr! pisica i-l torcea

Într-un fuior de catifea.

Fiorul o înfiora.

Și fir cu fir ghemul creștea.

O piersică atunci părea.

Din ochi boierul o mânca,

La trufandale mult râvnea.

© Mihaela Chitac, 2016