Despre mine

Fotografia mea
Bucureşti, Romania
În pictură recompun iluzia realităţii, subordonându-mă fascinaţiei exercitate de reţelele construite de natură sau concepute de civilizaţiile umane, iar în literatură mă supun mecanismului limbajului specific naturii umane.

vineri, 3 februarie 2023

UN FEL DE JURNAL


păstrez un fel de jurnal esențial

ascuns în celulele unui celular gigant

cu amprentă personală la standard înalt

pas cu pas am achiziționat

memorie extrasenzorială

cât am putut cuprinde în aparat...

i-am adăugat accesorii suplimentare

audio-video componente primare

pentru o redare progresiv-regresivă

a evenimentelor de grup sau solitare

le accesez când tu ești ocupat...

un film rulează bine, alteori e tăiat

derulez rolele de la coadă la cap

dau focus pe secvența incertă

cu contur deteriorat

o regăsesc înregistrată

în atmosfera de sfârșit de mileniu târzie

impregnată pe un segment

de materie organică cenușie

privesc cu detașare scene intime

personaje cunoscute sau străine

de care cândva m-am atașat... în fine...

celularul are un ecran glisant

descoperă un spațiu dilatat...

stochează material incitant

are taste rapide sistem

de selecție ultraperformant

uneori se descarcă nejustificat...

îl pun din nou la încărcat


©Mihaela Chițac, 2023

miercuri, 1 februarie 2023

PIELEA DE SAGRI


umbra norului alb neguroasă

își deschide parașuta de rezervă

se umflă ca o crinolină vaporoasă

scheletul ce-o susține pare-n vervă

duhul zborului împrăștie-n aer

cenușă prăfoasă c-un pămătuf

caii văzduhului aleargă pe sus

cu coama în vânt spumegând

se vor face praf și pulbere până jos

pe pământ

corsetul mă strânge pân’ la os

ostatică mă ține-n casă

să probez cămășile osoase

care nu mă-ncap

textura lor de zale mă apasă

în pielea zgrunțuroasă de sagriu

albul e alb, griul e griu

©Mihaela Chițac, 2023


marți, 31 ianuarie 2023

DANSUL PLOII

stropii ploii rapace

îmi asediază zidul

bat oblic în timpane

cu zgomote de-alamă

deșurubând capace

presează pe la colțuri

o pală de vânt rece

ferestrele din față

le zgâlțâie și trece

dincolo de canaturi

fațada e expusă

mi se dilată porii

pupilele mărite

papilele testează

gustul ploii

pe chipul răvășit

se scurg toți norii

provoacă inundații

dansul ploii 

©Mihaela Chițac, 2023

duminică, 29 ianuarie 2023

POZĂ


vopselele în tonuri răvășite

n-au remanență pe obraji

în urma lor rămân întipărite

semne oculte de machiaj

cercuri rotite obsesiv repetitiv

adaugă vagi urme de oranj

în spațiul derizoriu permisiv

albastrul curge printre fante

ochiul de cer prelins lichid

îl șterg cu șervețele demachiante

batiste parfumate-mpăturite

strâng pete de culoare juxtapuse

s-au impregnat în celuloză

straturi de epidermă suprapuse

fragmente rupte dintr-o poză

nuanțele carnale siropoase

se scurg de sus, alunecă pe piele

înnoadă sub bărbie vanitoase

extensii false parțial rebele

©Mihaela Chițac, 2023

luni, 16 ianuarie 2023

TĂRÂMURI

 

plutesc în atmosfera rară

precară din înalturi

tot mai săracă în eter

trec de pe-un țărm pe altul

pe-o punte de transfer

îmi cresc istmuri osoase

din trunchiul efemer

întind frânghii de ațe

le împletesc prin păr

trag fire rezistente

viermii de mătase

mă răsucesc în transă

gogoșile pufoase

mă leapădă acasă...  

îmbrățișarea gravitației

mă prinde-n brațe hoațe

o cârtiță ascunsă în țărână

sapă adânc la rădăcină

roade pământ fărâmă cu fărâmă 

un ombilic, o râmă, o parâmă

îmi leagă trupul provizoriu

de tărâmuri...

© Mihaela Chițac, 2023



duminică, 15 ianuarie 2023

VEHICUL

 





în enigmaticul lor pat

transcendental vehicul de zburat

unii-ndrăznesc să-și plimbe norii

traversând în grabă teritorii

nu au un grafic pentru timpul estimat

visând ating tărâmul impalpabil neumblat

cu instrumente volatile de visat

opresc prin stații provizorii visătorii

itinerarul lor nu-i precizat...

© Mihaela Chițac, 2023

COSMOGONIE

 


o furtună galactică a siderat

puzderia stelelor din galaxie

după atacul furibund ce s-a soldat

cu crize anxioase de fotofobie

luate pe sus în iureșul iscat

lăsate în devălmășie

multe din ele au cedat

secretele păstrate-n veșnicie

curentul cosmic a suflat

diverse mostre de culoare vie

le-a-mprăștiat, le-a răvășit

într-un acces de nebunie...

odată ce puterea i s-a domolit                                                        

a dizolvat în marea azurie

amestecul de praf multicolor

depus în vasta sihăstrie

a unei planete albastre

dând naștere unor făpturi ciudate

din praful stelar adus de astre...

atinse din pură curiozitate

de soarele globului clarvăzător  

frânturile unei inimi galactice

seduse de vârtejul sideral năucitor

au lansat o veritabilă cosmogonie

pentru sistemul următor...

© Mihaela Chițac, 2023