Protejate de cortina umbrelor mişcătoare, iluminările interioare dau forţă plăsmuirilor care se detaşează până la limita suportabilului senzorial. Când nu mai poţi să le ţii piept, te înalţi împreună cu ele, devenind tu însuţi participant la spectacolul de lumină-umbră şi instrument al celor ce-ţi ordonă să li te alături.
Insomniile provin din nelinişti care se repetă obsesiv până la epuizare. Străduinţa de a le desluşi esenţa şi de a le recompune într-un spaţiu nou, idealizat prin dăruire şi pasiune, naşte creaţia.
Fracţiuni infinitezimale de imagini fugare se perindă prin faţa ochiului minţii şi, pentru a le prinde din zbor, eşti gata să plonjezi în oceanul inspiraţiei. Efortul de atingere a curioasei suprafeţe pe care amerizezi te condamnă la imponderabilitate. Urmăreşti un film cu imagini halucinante ce depăşesc firea lucrurilor comune, plasându-te la limita conştientului.
Starea de graţie prin care ţi se permite accesul la cunoaşterea absolută este paşaportul primit pentru lumea de dincolo de această graniţă. Un declic deschide ochiul de şoim al raţiunii în stare de veghe, eliberând ideile prin culoarul de curent electric al sinapselor.
Efortul de conservare chiar şi a celei mai mici secvenţe din tezaurul ideatic deschis provizoriu este aferent actului de creaţie, fiind transmis de Creatorul suprem pământeanului cuprins de febra creaţiei.
Pasiunea nestăvilită se propagă ca fulgerul configurând viziunea creatorului de artă.
Odată cu încheierea actului creator te cuprinde o sfârşeală benefică, iar pacea lăuntrică ia pentru scurtă vreme locul neliniştii. Astfel ia naştere arta, seducătoare şi iritantă, un produs inefabil al sensibilităţii umane.
Orice intervenţie brutală asupra lumii sensibile poate întrerupe însă iremediabil legătura magică cu esenţa, aruncându-ne în abis.
© Mihaela Chitac 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu