Iluzia zilei bune,
aerată, tentantă,
ca o spumă de căpşune,
să îşi reverse plinul
prin fanta bufantă,
ivindu-se din senin
la a mea rugăciune!
Parfumată subtil
cu aromă fructată,
adorată de semeni,
de magi fermecată,
prin văl de voal fraged
protejat de furtună,
în veşmânt pastelat,
la un semn să-mi ofere
dispoziţia preferată;
în funcţie de loc
sau de anotimp,
purtând asortată cunună,
din zori până-n seară
acompaniată de stele,
de soare sau lună,
să-mi cânte firesc,
în acorduri suave,
cu bucurie în strună!
© Mihaela Chitac 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu