Se pomenise bumbăcit.
Tratat complet neadecvat,
Bietul părea cam rătăcit.
Rostogolindu-se sub pat,
El răsufla cam sacadat.
Fusese clar înlăturat
De cel ce-a tăbărât tacit
Pe rochia albă de bumbac;
Tipul brutal s-a aciuit
Şi locul i l-a uzurpat.
În zori de zi s-a resemnat.
Când insolentul a plecat,
Bumbul era încă buimac,
De întâmplare afectat.
Fiindcă atâta şi-a dorit
La sân să fie corcolit,
S-a erijat în bumb bărbat.
Cusut cu aţă de un ac,
S-a îmbuibat şi a crăpat.
© Mihaela Chitac 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu