acolo sus levitează un nor
în poala-i de
ceață
stă ascuns capul
meu
care concentrează
un gaz incolor
umezeală în umbră
oasele despicate
de fulger
calcinate pulsează
de dor
o ploaie de
gânduri imundă
istovește lumina în
dormitor
plutind norul mi-a
dat întâlnire
din fire timid, o
ceață subțire
aievea sau pură
închipuire
pe loc m-a sedus
de la prima vedere
dornic de amor
o contopire vie
m-a dus
direct în al nouălea
cer
norul aiurit a
rămas stingher
s-a lăbărțat,
s-a-mprăștiat
precum un balon de
săpun
noru-a explodat
din el n-a mai
rămas cine știe ce
doar o urmă de
latex
antichizat
© Mihaela Chițac, 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu