noaptea se-ntinde palidă și ternă
în întuneric se afundă
păru-și îngroapă într-un cuib de pernă
urechea tace și ascultă
liniștea ticăindă care stă pe ouă
gata să se spargă în două
bătând din aripi la primul tic-tac
o pasăre nouă țâșnește din cap
curg zdrențe din fâșiile de pene
smulse de-un oftat
ca dintr-un palton
căptușit cu vatelină
astăzi demodat...
în cuib cald și bine
parametrii de conservare
testează respirația
mențin inspirația
la cote volatile...
©Mihaela Chițac, 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu