ALEGORIE

 

ridurile Toamnei se adâncesc și plâng

sapă tranșee-n carne ploile și vântul

drumuri bătătorite visele îi frâng

urmează un traseu sinuos pământul

parcurs spectaculos cu dus-întors

de care alegorice pe jos

panerele golite și strugurele stors

marcând urme oribile pe chipul pradă urii

semne particulare invincibile

strânse-ntr-un sac de box în jurul gurii

pe un teren arid și nisipos

reclamă botox gura creaturii

o buză inferioară revolută

forțată să cedeze comisurii 

mănunchi de rictusuri nervoase

extract din zeamă de cucută

o odă dedicată strâmbăturii

obrajii își îngroapă grijile în pungă

cu mii de ace somnul le alungă

păienjeniș de gene, jocuri de sprâncene

însemnele mirării înflorind pe frunte

pleoape pleoștite flasc sub laba gâștii

iluzia revenirii după lupte crunte

© Mihaela Chițac, 2023