dorm la-nălțime
într-un pat
curbura
spațiului
îmi
face timpul plat
o forță
abisală
mă cheamă
insistent
îi simt
în somn prezența
aproape
permanent...
celulelor-fagure
le
modifică consistența
prin arcurile
dure
salteaua
organică
se
lichefiază lent
se
prelinge spre interior
picură în
podea
lichid
incandescent
mă
izolez în plapumă
de
exterior
straturile
ignifuge textile
mă-ngroapă
progresiv
sub
greutatea lor
la început
insesizabilă
groapa se-adâncește
convulsiv
în fiecare noapte
sapă în
adâncitură pe șest
forma
trupului meu cântărit
măsurat
și decupat fest
atât
cât îi trebuie
să se
acomodeze conștient
cu
cavitatea stranie
din capătul
pământului
într-un ritual funambulesc
funest...
© Mihaela Chițac, 2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu