pe planeta mea
când hălăduiește
departe de soare
fantoma ei bântuie
provoacă stupoare
anostă, opacă
un nimeni în drum
la pândă de zile
chiar de săptămâni
tulbure, turbată
se-ntinde-n genuni
înghite întruna
la micul dejun
oameni, case, fiare
într-o încleștare
cu norii nebuni...
alteori preferă
romantic o cină
gura-i invizibilă
sub masca haină
ceața voluptoasă
flămândă de oase
aruncă deasupra
plasa-i de mătase
devorează prada
dinți de căpcăuni
capete și membre
dispar dintr-o dată
în pasta cleioasă
între cer și pământ
se anunță ploaie
burniță și vânt...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu