MORB

 

optez în orb

coabitez în întuneric

cu un morb

puzderie de ochi

deschiși

înfloresc pe tărâmul

închis

circumscris paradis

spațiu părăduit

cotloane, confruntări

capcane, căutări

arcane

întrebări

abis

© Mihaela Chițac, 2026

DUPĂ UN TIMP...

 

am făcut ce-am putut

să însuflețim aceste corpuri fizice

de împrumut

le-am întreținut zilnic

le-am umplut

cu sentimente

impulsuri, idealuri

și temperamente

le-am personalizat

în stilul propriu adecvat

am interacționat

am schimbat între noi

impresii, umori

uneori și fluide

de regulă bazice sau acide

ne-am multiplicat

în registre de stare civilă

numele le-am consemnat

după un timp...

am plecat

cei ce ne-au cunoscut

ne-au iubit, ne-au urât

ne-au iertat...

©Mihaela Chițac, 2025

TRUPUL

cu trupul ăsta expirat

pe care-l merit cu vârf și îndesat

de care nimeni nu s-a îngrijit

închis într-un sac de piele jupuit

abandonat prin orașul interzis

precum trunchiul pomului uscat

pe care cineva l-a scrijelit

evident viața i-a marcat

și l-a compromis...

mi-am crescut trunchiul prezis

în realitatea unui vis

din ceasuri de banalități

petrecute-mpreună cu cei apropiați

mi-am permis să caut pe lună

prin ochii neîmblânziți vreodat'

de tot ceea ce văd în jur

în timp ce crengi prelungi păroase

pipăie spațiul aerat

purtând umbra pierdută-n contre-jour

pe un tărâm neumblat

unde străzile nu-s pustii, sunt vii...

© Mihaela Chițac, 2025

CEAȚA

pe planeta mea

când hălăduiește

departe de soare

fantoma ei bântuie

provoacă stupoare

anostă, opacă

un nimeni în drum

la pândă de zile

chiar de săptămâni

tulbure, turbată

se-ntinde-n genuni

înghite întruna

la micul dejun

oameni, case, fiare

într-o încleștare

cu norii nebuni...

alteori preferă

romantic o cină

gura-i invizibilă

sub masca haină

ceața voluptoasă

flămândă de oase

aruncă deasupra

plasa-i de mătase

devorează prada

dinți de căpcăuni

capete și membre

dispar dintr-o dată

în pasta cleioasă

între cer și pământ

se anunță ploaie

burniță și vânt...

© Mihaela Chițac, 2025

NONSTOP

 

imaginea de sine imaginată de alții

plutește prin imaginarul colectiv

imaginea de mine

trece obsesiv prin mintea altuia

se modifică nonstop retrospectiv

mă scoate din tipare

secvențele se derulează succesiv

cu sau făr-un sens evolutiv

trec de la o imagine la alta

în succesiuni de imagini

ajustez, fac reglaje

tai surplusul, bifez stările incitante

îmi selectez poziția, statusul

nuanțele calde-reci

corespondențele sufletești

după asemănări și diferențe de stil

adaug ingrediente pitorești

reflexia torsului meu feminin

un tremur de aromă reflectată

sorbind în cerc din cupa mea cu vin

o undă de portret fragil

© Mihaela Chițac, 2025

CINEVA RESPIRĂ...

cineva respiră pentru mine

plămânul înverzit de fotosinteza

plantei carnivore

prinde în plasă goange saltimbance

umple spațiile compromise

cu spumă poliuretanică

materia flască expandează

face cute, pliuri, se pliază

sub penajul aripii lejer

șirul de plinuri

întrerupt de goluri, adăpost letal

un blocaj suprimă respirația

aerul pompează printre blocuri

până la etajele superioare

flutură penele de înger

un suflu le-a împrăștiat prin cartier

© Mihaela Chițac, 2025

STRIGĂTUL

sunt un strigăt ascuns într-o grotă

nedescoperită de nimeni

într-un canal obturat la suprafață

fără interfață

un strigăt care nu mai iese din mine

întors din drum și îngropat

precum un secret

în ruinele unui oraș fortificat

© Mihaela Chițac, 2025

ADĂPOST

 

pântecul lucios

suflat de bijutier în aur

pecetluit cu email

a fost scena mobilă

pe care s-au perindat

sufletele călătoare

ale spiridușilor infantili

adăpost temporar

în corpul subtil

i-am poftit înlăuntru

să se zbenguie

să cânte, să (se) joace

să înoate în mine ca peștii

ca păsările cerului să zboare

până la destinația următoare

să-i feresc de stele căzătoare

i-am expulzat prin fereastra

ce dădea spre marea cea mare

i-am expus la lumină

așa cum se cuvine

rampă de lansare

către zări senine...

dar scena a rămas pustie

au plecat spectatorii

s-au retras rând pe rând actorii

teatrul provizoriu fragil

a devenit acum un loc steril...

în timp se estompează

stratul efemer de email

© Mihaela Chițac, 2025

RESPIRAȚIE

 

uită-te cum respiră uitarea

în straturi subtile, utile

nu uita să expiri inspirația

când uitarea se îndreaptă spre tine

uită-te împrejur

amintește-ți de mine

 

uiți cuvintele împărtășite

viața pulsează în file nescrise

lasă îndoiala să roadă mesajele stranii

temerile goale din vise

semne interzise, gânduri răvășite

timpuriu ucise de un timp inform

care schingiuiește trupul juvenil

expus inutil

 

mi-e teamă să dorm

timpul meu se scurge

în vidul abstract

sondând nesfârșitul

tresărirea-n somn

pândind răsăritul

 

o bătaie lipsă compromite zborul

aripii de înger care se îndoaie

lipită cu ceară, topită de soare

un etern Icar în ceața solară

visul mi se frânge

oasele constrânge

fulgere prin nori

descriu linii frânte

pe cer curcubeul

linii curbilinii

trasate-n lumină

de o colombină

pod multicolor...

© Mihaela Chițac, 2025

OGLINDA VENEȚIANĂ

 

mă venerezi ca pe-o vestală

incognito în raza ta vizuală

o veritabilă veneră

vitrificată în oglinda venețiană

vedere încețoșată de unda efemeră

a unei ploi fugare...

inundă cerul un pământ imund

sunt un fulg rătăcit

am o structură falsă

ornată cu pudră de oase

mi-am aruncat veșmintele

carnale voluptoase

în umbra norilor

lăsată pe pământ

o scoică descărnată

în pliuri de sidef se îneacă... 

©Mihaela Chițac, 2025

VIS DE VIRUS

 

ostatică, eu m-am trezit din vis

răpită de un virus virulent

dar virusul visa că l-am răpit

și l-am pitit în trupul inocent

în vreme ce mă pipăia

intrusul devenea incandescent

intrase pe sub pielea mea

îmi viola intimitatea insolent...

când mă zbăteam mai tare

să scap de oponent

se pare că l-am prins

în plasă mi-a căzut

m-a cucerit, a zis

nimic mai mult...

©Mihaela Chițac, 2025

VEDERE DIN VENEȚIA PE PLOAIE

 

O grindină măruntă

Venită dinspre mare

Cristale de Murano

Strivite sub picioare

Pe adormite terne pietre

Venetici pași se întretaie

Pe pod se-aud suspine...

Alunecă gondole pe canale

Primire triumfală

Stindarde la balcoane

Ținutele de gală...

Priviri magnetizante

Sub măștile vivante

Costume colorate

Baroce vestimente

Peruci extravagante

Vitrine încărcate

Neguțători de marcă

imperială...

©Mihaela Chițac, 2025