pudeli în palme albe
mângâieri ce cresc
pe crestele de munte
bolovănișuri curg
de sus în jos pe piele
pietre rotunde ude
atingere pripită...
prin vene îngroșate
tresaltă, se trezește
din somnu-i salamandra
atavica ființă
coada își răsucește
sub straturi de pirită...
© Mihaela Chițac, 2023
palma
luminii își întinde
degetele arzătoare de raze
arsura lor roade
coboară-n palma mea
în pantă
sapă șanțuri vii
prin care curg râuri
îmi transpiră-n palme
pumnale-mplântate
până în prăsele
în câmpul cărnos...
muchia tăiată
vine să despartă
liniar în două
ogorul mănos
simboluri oculte
semne misterioase
privite din aer
trasate sinuos
de pumnalul tainic
o rețea de fire
până-n podul palmei
pumnul meu se strânge
și închide-n palmă
harta de comori...
© Mihaela Chițac, 2023
în
oglindă un drum șerpuit
duce
spre exitus în timp
ce
aspir la o absență de chip
cavernele
oarbe percep taxă
pe
lumina care le-a orbit
dacă
întoarcerea în uter n-ar durea
mi-aș
vedea steaua albastră
în
universul meu revers retroactiv
absența
mișcării mi-a împietrit
sângele
în zidul de iederă roșie
uscate
trupuri frânte de copaci
compun
fantastic staticul peisaj
încerc
să mai salvez un colț
dintr-un
savant efect de ecleraj
surprins
pe-un capac de pian
o
aripă vie mă prinde-n picaj
cealaltă
m-aruncă în vrie
m-aștern
pe culcușul de pene
la
ora când strada-i pustie...
©Mihaela Chițac, 2023
resimt în întuneric
tentația de-a fi trează
lumina roșie difuz
pulsează
în starea mea de veghe
decibelii inimii
vibrează într-un difuzor
nu pot s-adorm cu nimeni
haloul unui aparat
veghează
nu reușesc să dorm cu
mine
în același pat
hălăduiesc prin noapte,
ziua zac
ascult, aud în piept acel
tic-tac
respirația muzei îmi
suflă-n ceafă
presimt adierea
inspirației
gândul înaripat, avântul
legătura ocultă cu cerul
și pământul
respir în aer rarefiat
cuvântul...
în
clipe fade și zile
cu
zâmbete rebele
îmi
storci inima plină
ca pe-o
lămâie zemoasă...
licoarea
strânsă împrumută
aroma
cojii perforate
de
pofticioase mușcături
într-o
îmbrățișare mută
vârtej spectacular
cu
trosnete și pocnituri...
un lemon
juice ușor acidulat
dulce-acrișor
sălbatic amărui
colectat
selectiv
în
recipiente speciale
cu
atașamente sentimentale
îl
păstrezi viu
într-una
din cămările tale
senzoriale
secrete
urmând
a fi consumat
după bunul
tău plac mai târziu
iar eu
mă mulez pe forma
vasului
tău găurit
golit de
sentimente
dulci-acrișoare
astringente
amărui-gălbui...
© Mihaela Chițac, 2023
ascuns în celulele unui celular gigant
cu amprentă personală la standard înalt
pas cu pas am achiziționat
memorie extrasenzorială
cât am putut cuprinde în aparat...
i-am adăugat accesorii suplimentare
audio-video componente primare
pentru o redare progresiv-regresivă
a evenimentelor de grup sau solitare
le accesez când tu ești ocupat...
un film rulează bine, alteori e tăiat
derulez rolele de la coadă la cap
dau focus pe secvența incertă
cu contur deteriorat
o regăsesc înregistrată
în atmosfera de sfârșit de mileniu târzie
impregnată pe un segment
de materie organică cenușie
privesc cu detașare scene intime
personaje cunoscute sau străine
de care cândva m-am atașat... în fine...
celularul are un ecran glisant
descoperă un spațiu dilatat...
stochează material incitant
are taste rapide sistem
de selecție ultraperformant
uneori se descarcă nejustificat...
îl pun din nou la încărcat
își deschide parașuta de rezervă
se umflă ca o crinolină vaporoasă
scheletul ce-o susține pare-n vervă
duhul zborului împrăștie-n aer
cenușă prăfoasă c-un pămătuf
caii văzduhului aleargă pe sus
cu coama în vânt spumegând
se vor face praf și pulbere până jos
pe pământ
corsetul mă strânge pân’ la os
ostatică mă ține-n casă
să probez cămășile osoase
care nu mă-ncap
textura
lor de zale mă apasă
în
pielea zgrunțuroasă de sagriu
albul e
alb, griul e griu
©Mihaela Chițac, 2023
